Ca praful

Dacă crede cineva că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia lui este zadarnică. (Iacov 1:26)

O, Împăratul meu, mă rog ca o strajă să rămână pe limba mea și ca aceste buze să nu rostească nicio înșelăciune.

Dacă alții mă blestemă, Tată, tăcerea va fi răspunsul meu. Adu-mi aminte că nu sunt decât praf. Adu-mi aminte repede că întărirea mea poate veni doar de la Tine. Da, alții mă pot aproba, dar pentru cât timp și de ce? Doar bunăvoința Ta umple sufletul acesta al meu.

Tată, acest Duh pe care l-ai pus în mine mă face să cuget la multe lucruri, dar iată trei care îmi vin adesea în minte: 1. Întâi, Tată, este uimitor cât de puțin este impresionat de lauda oamenilor acest Duh pe care Tu L-ai pus în mine. Da, Duhul care mă însemnează este pe deplin înviorat doar de aprobarea Ta. O, cât prețuiesc această nouă bijuterie de înțelepciune! Am fost zidit pentru dragoste și doar dragostea Ta față de mine este dragostea curată pe care o dorește Duhul din mine; 2. Al doilea, Tată, este stricăciunea oamenilor, chiar și a celor care se numesc „frați.” Cât de repede se întorc împotrivă! Tu m-ai avertizat cu adevărat că se va întâmpla aceasta, căci ei socotesc chiar că-Ți aduc o slujbă (Ioan 16:2); 3. Al treilea, Tată, este realitatea că sunt zilnic o țintă pentru slugile care n-ar vrea niciodată să-și piardă viața ca să Te găsească; da, pentru că port semnul Tău. Rostul lor este să distrugă și să vatăme pe copiii Tăi.

Din nou zic da, Tată. Dă-mi duhul smereniei; fie să fiu ca praful pentru toți oamenii, ca să câștig pe unii. Dă-mi harul înțelepciunii ca să știu când să vorbesc și când să tac. Te rog fierbinte, Împăratul meu, dă-mi acest dar preascump. Atunci Te voi sluji în închinare tăcută, așteptând poruncile Tale.