Curățirea!

Ai fost făcut cunoscut înainte de veșnicie,
Un tipar strălucitor descoperit privirii.
Lumina Ta a strălucit nemărginit dincolo de univers,
Punctul meu de referință, „totul eu”, ce pervertire!

Un dar din cer, mult mai presus de al meu,
Cele două lumi ale noastre s-au ciocnit într-o clipă a timpului;
Neamurile au purtat război pentru sufletul meu, un trecut zadarnic,
Apoi copiii mei s-au născut, oare era aceasta viața cea nouă în sfârșit?

Dar m-am poticnit și m-am clătinat, și am întrebat când, ce, de ce?
Ceva dureros se năștea, iar eu tot minciuna o alegeam.
Dar dintr-o dată ochii mi s-au deschis să văd,
Vălul sfâșiat s-a petrecut acolo, pe un lemn.

Luptând atât de mult ca să fiu în cele din urmă liber,
Fiecare lovitură făcea lanțurile să se strângă în jurul meu.
Se părea, de multe ori, că fusesem în sfârșit învins,
Dar de data asta, în sfârșit, o inimă nouă a început.

Oase uscate, cândva atât de fragile, acum îmbracă trup,
Doar vorbește cu olarul, bulgărele meu era o mizerie.
Vasul meu se remodelează, forma finală încă neterminată,
Durează ceva timp, El face un fiu!

Inima mea este pe cale să se transforme cu adevărat,
Așa că MĂ PREDAU Tatălui meu; resping ce era obișnuit.
Pe măsură ce El schimbă, și vindecă, și modelează, mă rog, te rog…
Cererea mea către Yahweh: „Leagă-mi inima de genunchi.”

„Cum îl vei face?” întreabă oștile cerești,
„Acesta este atât de deosebit; îl voi face prin foc.”
Căci aici Te voi sluji în toate zilele care-mi rămân,
Dacă e foc ce vei folosi, te rog, aprinde-mă!

„Cu cât mai mult sângele lui Mesia, care, prin Duhul veșnic, S-a adus pe Sine jertfă fără pată Celui Atotputernic, va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Celui Puternic și viu?” (Evrei 9:14)