Aceste Sunete ale Unui Captiv

Ascultați strigătele, voi toți locuitorii pământului. Ascultați sunetele; le puteți auzi? O zi amară vine pentru cei ce nu pot auzi. Chemarea Lui este o trâmbiță, dar acestea sunt tobe de război, un strigăt de luptă pentru mulțimi. Alegeți-vă tabăra. Bătălia finală a omului se apropie, o bătălie care nu va fi câștigată cu arme și muniție. Puteți auzi sunetele pământului? Vai de cei ce nu ascultă.

Pentru mine, personal, o aud pe fiica mea strigând spre mama ei, dar o pot auzi doar prin telefon. În mintea mea o iau în brațe și o învârt. Nu se poate abține să nu râdă acum că o țin. Îl aud pe fiul meu râzând în fundal. Vocea lui e mai gravă decât înainte, mai gravă ca un flaut; el este întâiul meu născut, omulețul meu.

Îl strâng cu putere; mintea mea îl ține. Inima mea îi privește pe toți; cuvintele pur și simplu ies. „Vă rog, nu creșteți fără mine.” Vocea ei se face mai blândă, știu ce înseamnă asta. Vrea să fie puternică, dar are nevoie de mine. Nu, nu sunt acolo, dar sunt îngenuncheat lângă ea, ștergându-i lacrimile cu degetele mele.

Sunetele familiei mele îmi sunt atât de dulci; a trecut atât de mult de când le-am auzit. Toți la un loc, fiecare scoate propriile sunete. Sunt cele mai frumoase sunete pe care le poate auzi cineva. Aș putea vorbi la nesfârșit despre sunetele pe care le aud, căci până și scâncetele lor sunt o muzică dulce. O flacără arde în mine ca să-i aud, sunetele inimii mele. Le puteți auzi?

Toate acestea se petrec în timp ce o altă voce cheamă. Este cea care spune: „Pot să-i am?” Ca vântul care șoptește într-o noapte răcoroasă de vară, glasul Duhului continuă. „Dacă nu vin Eu întâi, dorința de a Mă cunoaște, dorința care îți face oasele să tânjească; nu se va împlini niciodată. Trebuie să fiu totul pentru tine. Nimic nu Mă poate înlocui.”

Această voce aduce sunete noi. Aduce sunetele sufletului meu în timp ce strigă: „Abba, nu știu cum să o fac.” Vei înălța și tu un sunet împreună cu mine, în timp ce implor mila Lui?

Spune: „A Ta este calea; du-ne pe ea. Căci cum am putea să nu-Ți dăm ceea ce a fost întotdeauna al Tău. Iartă-ne, Yahweh, dar ține-ne pe ea. Faptul că suntem aici, alintați în brațele Tale, Îți dă îngăduința să mergi mai departe. Suntem copiii Tăi; știm că trebuie să facem asta. Cântă-ne cât timp lucrarea Ta se împlinește. Cântă-ne, dulcele Tău sunet. Cântă, Abba, cântă.”

„Cine iubește pe tatăl său sau pe mama sa mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)