PREDĂ-TE

Uneori cred că I-am dat totul Lui, fie prin alegere, fie constrâns de mâna Lui puternică. Totuși, încă visez la o zi nouă cu speranțe noi; am planuri. Desigur, speranțele, visele și planurile sunt biblice, dar trebuie predate lui Yahweh, ca El să hotărască după bunul Său plac; dacă nu facem asta, de fapt ne construim propriile agende și așteptăm ca El să onoreze planurile noastre zadarnice pentru viețile noastre.

Chiar și atunci când credem cu tărie că speranțele, visele și planurile noastre sunt de la El, adesea ne luptăm să perseverăm când suntem încercați. Teama de a nu ști ce ne rezervă viitorul ne umbrește încrederea în El; a crede că lucrurile pe care le visăm se vor împlini este adesea singura speranță pe care o avem de-a lungul zilei. Uneori ceea ce visăm este atât de măreț, dar atât de nefamiliar, iar bătălia este atât de mare, încât tot ce putem face este să ne dăm înapoi și să primim cuvintele pe care strămoșii noștri le-au primit cu mult timp în urmă; „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a Celui Atotputernic.” (2 Cronici 20:15)

Mintea deasupra materiei este o mare parte a credinței, căci înnoirea neîncetată a gândirii noastre firești este cea care ne permite să îmbrățișăm Înțelepciunea în toată frumusețea ei. Ea ne îngăduie să ne regândim realitățile și să ne conformăm celor ale Creatorului nostru, proclamând în același timp: „Căile Tale sunt mai înalte decât ale noastre.” (Isaia 55:8-9)

Voi alege personal calea celui creat, mai degrabă decât mentalitatea egoistă care se consideră suverană sau „auto-creată”. Unii dintre voi ar putea crede că asta e prea radical, alegând în schimb să vă alimentați propriile agende, înfățișându-le în mintea voastră ca și cum ar fi „convingeri sau îndrumări” de la El. Prin compromis ne convingem că planurile noastre trebuie să fie cu siguranță planurile Lui, chiar dacă nu ne oprim niciodată să-L întrebăm dacă este de acord, fără să cercetăm vreodată dacă El, care ne dă suflare și viață, aprobă de fapt faptele noastre;

Către Tine, Yahweh, îmi înalț sufletul. Tânjesc să mă încred numai în Tine. Îți dau în mână speranțele mele, visele mele, planurile mele, temerile mele și familia mea. Da, Tată, recunosc că sunt părți din mine care încă nu Te cunosc și nu se încred deplin în Tine. În acele zone ceoase ale minții mele tind să mă bazez doar pe ceea ce pot vedea, atinge, gusta, mirosi sau auzi.

Ajută-mă să trec dincolo de credința mea falsă, alimentată doar de lucruri palpabile, spre credința adevărată, care are substanță întemeiată pe dovezi nevăzute (Evrei 11:1). Fie ca eu chiar să sper, să visez și să plănuiesc pentru o zi nouă când Tu mă vei pătrunde atât de deplin, încât până și nevăzutul va deveni palpabil. Cred că acest lucru este posibil, pentru că nu există nimic ce Tu nu poți face să se manifeste ca realitate. Nimic nu este intangibil pentru Tine!