70.000 de morți

Satana s-a ridicat împotriva lui Israyl, și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israyl. … David a zis lui Cel Atotputernic: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu sunt cel care am păcătuit și am făcut foarte rău; dar oile acestea, ce au făcut? Fie mâna Ta, Yahweh, Cel Atotputernic, împotriva mea și împotriva casei tatălui meu; dar nu împotriva poporului Tău, ca să fie loviți cu urgie.” (1 Cronici 21:1, 17)

Ai fost tu vreodată răspunzător de moartea altcuiva, ca să nu mai vorbim de 70.000 de oameni? David i-a osândit când a cedat ispitei; „Satana (voia potrivnică ce se împotrivește voii lui Yahweh) s-a ridicat împotriva lui Israyl, și a ațâțat pe David să facă numărătoarea (încrederea în puterea și tăria personală) lui Israyl.” Cu alte cuvinte: David era mânat de propriul lui eu (hotărârea și încrederea de sine). Chiar și după ce a fost avertizat (versetul 3): „Pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce vrea el să facă pe Israyl să păcătuiască?”, el tot a ales păcatul.

Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la neprihănire? (Romani 6:16) David, suveranul lui Israyl, robul lui Cel Atotputernic, omul după inima lui Yahweh, și lumina ochiului Său (Psalmul 17:8), a ales păcatul.

David este bine cunoscut pentru legătura lui de adulter cu Batșeba și pentru uciderea lui Urie, soțul ei. Dar rar auzim despre răspunderea lui pentru moartea acestor șaptezeci de mii. Chiar același om care ne dă atâta nădejde prin pocăința lui adevărată; „Ai milă de mine; Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit; Zidește în mine o inimă curată” (Psalmul 51); era rob al propriilor pofte, rob al păcatului. Sunteți robii aceluia de care ascultați.

Acum gândește-te la miile care au murit; ai fi tu la fel de înclinat să-l vezi ca pe un stâlp al credinței dacă cel drag ție ar fi fost una din victimele lui? Ai mai citi tu cuvintele lui și te-ai mai simți încurajat de ele? L-ai urma pe el dacă ar fi „suveranul” tău astăzi?

Poate un mod mai bun de a întreba este acesta. Vezi tu ceea ce vede Yahweh? Mărturisirea: „Eu sunt cel care am păcătuit.” Și mijlocirea: „Fie mâna Ta împotriva mea, dar nu împotriva poporului Tău.” Sau treci cu vederea inima (starea de gând) și vezi doar ceea ce vede omul, urmările păcatului: „Șaptezeci de mii de morți” (versetul 14)?

Cine ești tu ca să judeci? Firea ta adevărată tânjește să condamne pe alții? Îi condamni pe alții ca să te simți mai bine cu tine însuți?

Învață din aceasta, preaiubitule. Focul Lui vine; vei fi încercat; vei fi ispitit. Dacă preferi varianta scurtă a încercării, atunci smerește-te. Dacă te vezi ca un diamant fără cusur, coboară de pe platforma ta de sine făcută.

Tatăl știe că ești un diamant neșlefuit, cu alte cuvinte, o bucată de cărbune. Este nevoie de multă „presiune” ca să prefaci cărbunele în diamant. Presiunea te va „stoarce” și va da la iveală ce este înăuntru.

Ia-ți ochii de la păcatul tuturor celorlalți. Adu-ți din nou luarea-aminte asupra ta. Căci dacă ne-am judeca singuri, n-am mai fi judecați. (1 Corinteni 11:31) Dacă faci asta, poate mai există nădejde pentru tine. Să-și pună gura în țărână — poate mai este nădejde! (Plângerile lui Ieremia 3:29)