Nădejdea, lămurită

O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. (Proverbele 13:12)

Nădejde: un simțământ de așteptare și dorință ca un anumit lucru să se întâmple; un simțământ de încredere. Totuși, pentru scopul nostru, vom lămuri nădejdea dintr-o perspectivă cerească; nădejdea este strângerea la un loc a bucăților de credință. Această privire mai cuprinzătoare a nădejdii cere ca mai multe însușiri să se contopească într-un lucru mai complex decât așteptarea, dorința și încrederea. Este încă un alt tipar zidit de Tatăl nostru. Ca să se împlinească tiparul, nădejdea duhovnicească nu se ivește pur și simplu; ea se zidește.

Gândește-te la nădejde ca la o clădire pe care trebuie s-o înalți, cu mai multe părți de care ai nevoie înainte să fie gata. În cazul nădejdii, mai întâi va trebui să pui la temelie credința statornică (belief). Gândește-te la ea ca la temelia ta. Ca să te ajute să crezi, Yahweh ți-a tăiat împrejur inima (centrul minții) (Deuteronomul 30:6); El ți-a scos inima de piatră (încăpățânarea) și ți-a dat o inimă de carne (proaspătă, înnoită) (Ezechiel 36:26). Trebuie să umbli în aceasta ca să pui temelia pe care se va odihni nădejdea.

Apoi vine vremea să ridici pereții nădejdii. Pereții se ridică prin credință! Credința întocmește structura sau miezul nădejdii. Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1) Și fiindcă credința noastră este un dar, și fiecăruia i s-a împărțit o măsură de credință (Romani 12:3), n-avem nevoie s-o născocim. Trebuie doar să stăm neclintiți în ea, ca să zidim grinzile și pereții, miezul care va ține laolaltă nădejdea. De fiecare dată când ne folosim de credință, adăugăm la structură și o întărim. Dar chiar și pentru acest lucru, dați dovadă de toată stăruința ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, dragostea de toți oamenii. (2 Petru 1:5-7)

Curând, bucățile de credință, strânse laolaltă, zidesc o structură trainică ce poate îndura orice furtună. Odată ce temelia și structura sunt încheiate, se petrece ceva supranatural. Nădejdea zidită din credința statornică și din credință, acum întărește mai departe chiar credința ta statornică (temelia) și credința ta (structura), sporind în același timp și nădejdea (clădirea) însăși.

Ultima parte din planul nădejdii duhovnicești este binecuvântarea. Este minunată! Răsplata ta pentru că ai luat parte la lucrarea de zidire, prețul pentru ascultarea ta de a umbla în credință statornică și de a sta neclintit în credință, este binecuvântarea. Yahweh, Cel Atotputernic, te va face să prisosești în tot lucrul mâinilor tale, în rodul trupului tău, în sporul turmelor tale și în rodul pământului tău, spre bine. Yahweh se va bucura din nou de tine. (Deuteronomul 30:9)

Binecuvântările acoperă clădirea și o ocrotesc de stricăciune. Binecuvântările întăresc toate părțile clădirii, astfel încât ea devine o structură veșnică, în care niciun element al lumii (viața mânată de eu) nu poate aduce putrezire. Clădirea este Templul Duhovnicesc, preaiubitule, iar zidirea acestui Templu lăuntric este viața înnoită făgăduită copiilor aleși ai lui Yahweh. Și voi, ca pietre vii [înnoite duhovnicește] [gânduri duhovnicești bine întemeiate], sunteți zidiți ca o casă duhovnicească, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Cel Atotputernic, prin Yahshua Mesia. (1 Petru 2:5)

Aceasta este nădejdea lămurită. Căci Tu ești nădejdea mea, Yahweh, Cel Atotputernic; Tu ești încrederea mea din tinerețea mea. (Psalmul 71:5)