Numai pâine?

Nu, copilul Meu, „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Cel Puternic.” (Matei 4:4)

Pentru cei care au fost curățiți printr-un mare necaz, înțelesul unei asemenea declarații capătă o semnificație nouă. Când ești turnat ca o jertfă de băutură, când puterea ta singură nu mai ajunge, trebuie mai degrabă să te ții strâns de Cuvântul vieții, ca să te poți bucura în ziua lui Mesia (Filipeni 2:16-17).

Numai pâine? O purtare de grijă vremelnică ce-ți satisface orice nevoie? Această tărie de care ai ajuns să depinzi, această așa-zisă „pâine”, te ține agățat de un fir de ață. A te ține strâns de această siguranță falsă, cam ca un copil care își strânge păturica pentru siguranță și obișnuință, te va împiedica să-ți primești vreodată moștenirea deplină. Câtă vreme moștenitorul este copil, nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpânul tuturor lucrurilor. (Galateni 4:1)

Când te confrunți cu încercări, dacă obișnuiești să faci față luptei cu puterea, înțelepciunea și priceperea ta, este de trebuință să-ți dau la iveală adevărata ta sărăcie. Îți poruncesc să nu te bizui pe priceperea ta (Proverbele 3:5-6), căci aceasta duce negreșit la hotărâri care depind de propria ta putere, iar asta nu va fi bine niciodată. Eu voi fi încrederea ta, și voi păzi piciorul tău de a fi prins. (Proverbele 3:26)

Dacă aș fi voit ca tu să depinzi de tine însuți, atunci de ce Mi-am jertfit Fiul? Și adevărul este că Duhul Meu din tine ți-a mărturisit deja aceasta. Totuși, tu îl treci cu vederea prin jertfa ta, care de multe ori arată ca „lupta de a o face singur”. Doresc ascultare, nu jertfă! (1 Samuel 15:22)

Când primești descoperirea că „numai pâinea” nu va păstra viața, și adesea trebuie să-ți iau pâinea ca să primești această descoperire, tot ce rămâne este purtarea Mea de grijă. Atunci Cuvântul Meu devine singura ta sursă de hrană. Tiparele Mele nu se pot schimba. Cuvântul Meu vine înaintea oricărui lucru; Mi-am mărit Cuvântul chiar mai presus de Numele Meu (Psalmul 138:2). Socotește-l ca pe aer; deși poți respira încă „numai cu pâine”, adevărata viață vine din „suflarea” Cuvântului Meu.

Trebuie să aibă loc o trecere. Vezi tu, preaiubitule, este o deosebire între cel care petrece o oră cu Mine zilnic, din pricina jertfei, și cel care se împărtășește cu Mine necontenit din dragoste și admirație. Da, la fel ca pruncul hrănit cu lapte, ascultarea se învață mai întâi, ca apoi adevărata dragoste să poată răsări. Dacă trebuie să te întorci la lapte, atunci fă asta. Chiar și atunci, efortul tău va fi binecuvântat. Adu-ți aminte, doresc ascultare (gânduri legate de cucernicie) mai mult decât jertfă (gânduri legate de poveri)!

Numai după ce primești această descoperire poți ajuta pe alții să primească ceea ce le este rânduit. Așadar, cugetă la cuvintele Mele, adevăratele delicii ale vieții, delicii veșnice. Apoi vino cu Mine, preaiubitul Meu, și ospătează-te din tot ce am pentru tine (Cântarea Cântărilor 2:10).