Lumina Ochilor Cui

Dar Yahweh i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea lui, nici la înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Yahweh nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Yahweh Se uită la inimă [centrul minții].” (1 Samuel 16:7)

Shaul (Pavel) a învățat că trebuie să facem orice gând rob ascultării de Mesia (2 Corinteni 10:5). El dezvăluia aluzia mesianică a cuvintelor marelui prooroc. Acesta spune: „Voi judecați după înfățișare;” (v. 7) vă uitați la ce este exterior, la fizic, dar mintea este cea care contează cu adevărat (v. 5). Da, mintea, și porunca de a face orice gând rob, sunt măreț de asemănătoare cu înțelegerea ebraică a proorocului despre inimă, centrul minții. Omul se uită la ce izbește ochii, dar Yahweh Se uită la inimă!

Yahweh caută mintea lui Mesia în tine. O, da, preaiubitule, căile [Lui] sunt mai înalte decât căile tale și gândurile [Lui, mai înalte] decât gândurile tale. (Isaia 55:9)

Împăratul David era un om după inima lui Yahweh; „lumina ochilor Lui” (Psalmii 17:8). Cine era David? Era un ucigaș, un preacurvar!

Să nu fie nicio îndoială; sunt mulți „David” în biserica de azi, pierduți în nelegiuirea lor, și totuși nebunește devotați lucrurilor Tatălui. Biserica însăși i-ar socoti pe acești „David” de astăzi drept păcătoși, vinovați, necurați, și chiar nepotriviți pentru mântuire. Și i-ar acuza pe acei păcătoși în inimile lor, în timp ce în aceleași slujbe săptămânale cântă laude „Domnului”, folosind cuvinte chiar din Psalmii scriși de David, ucigașul și preacurvarul.

Adevărul despre curajul și neamul lui David este propovăduit, ceea ce, desigur, duce la Mesia. Dar propovăduirea începe cu înflăcărare, la fel ca și osândirea acestor David de astăzi. Și toate acestea se ascund sub umbrela unei neprihăniri autoproclamate.

Această ruptură nu se datorează faptului că a trecut atât de mult timp de când Împăratul David a umblat pe pământ, ca și cum timpul ar vindeca năzuințele eului. Timpul nu schimbă inima omului. Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava Celui Atotputernic. (Romani 3:23)

Această ruptură se datorează tăgăduirii faptului că felul de „biserică” sau practica de „creștinism” pe care o propovăduiesc nu se potrivește cu intenția adevărată a gândurilor lor, cu răutatea din inimile lor. Neiertarea și osândirea sunt dovada vădită.

Ne place să recunoaștem măreția lui Mesia, care „ne iartă chiar dacă nu știm ce facem. (Luca 23:34).” Și totuși, e într-adevăr rar să vezi un credincios de astăzi punându-și viața pentru altul, mai ales pentru unul „nevrednic”.

Yahweh caută pe cei care înțeleg că, dacă ar folosi numai oameni „buni” ca să-Și facă lucrarea pe pământ, atunci n-ar avea pe nimeni de folosit. Nu-ți mai judeca greșit fratele viu după înfățișare, în timp ce slăvești eroii morți ai credinței, care erau la fel ca el. Aceasta, într-adevăr, este o trezire la realitate pentru noi toți!