Fiecare Femeie La Fântână

Ea aduce la viață o altă trăsătură a Evei, care întruchipează dorul lăuntric din fiecare femeie. Născută în Samaria (rădăcina care înseamnă a păzi, a păstra, a sta de veghe; a ocroti sau a crede în intelectul uman); obișnuită să scoată apă din fântâna lui Iacov (a depinde de existența pământească sau de bunurile ei); și totuși căutându-și adevăratul soț; „Știu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); și când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4:25)

Ea tânjește după împlinire lăuntrică, după pace în sufletul ei. Are speranța că într-o zi dorințele dinăuntru nu vor mai avea nevoie să fie hrănite de ceea ce este tangibil, de ceea ce satisface simțurile trupești.

„Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat.” (Ioan 4:18) Cei cinci bărbați ai ei reprezintă fiecare câte o încercare primitivă de a-și potoli setea, de a se împlini cu ceea ce oferă lumea (kosmos). Pipăitul, gustul, auzul, văzul și mirosul, toate cele cinci (asemenea unor „bărbați”) sunt legături senzuale cu bunurile pământești. Ele oferă intrare și răspuns, dar sunt doar umbre ale celor cerești (Evrei 8:5).

Ea caută pe Cel care îi va spune toate lucrurile; caută ceea ce este real, nu aburi fără greutate (Iacov 4:14). Da, s-a legat de încă un impostor, dar de data aceasta nu s-a legat prin căsătorie; nu s-a angajat, și deci este deschisă să-L găsească pe Cel adevărat. Când Îl va găsi, va fi cu adevărat împlinită: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Mesia?” (Ioan 4:29)

„În ziua aceea, șapte femei vor apuca pe un bărbat și vor zice: «Vom mânca pâinea noastră [vom ține Sărbătorile] și ne vom îmbrăca cu hainele noastre [ne vom asigura veșmintele noastre sfinte]; numai fă-ne să-ți purtăm numele, ia rușinea de la noi [de a fi nemăritate].»” (Isaia 4:1)

Da, ea este nemăritată pentru că recunoaște că nu va mai fi mulțumită de contrafacere. Ea tânjește după Apa Vie, să fie legată în căsătorie cu El.

Yahshua i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” (Ioan 4:13-15)

Nu mai dorește să fie împlinită de ceea ce oferă fântâna [lumea]. De asemenea, tânjește după un bărbat care poate reprezenta pe pământ această Apă Vie. Ea este orice femeie, iar orice femeie tânjește să-L vadă pe Mesia în voi, bărbaților.

Dar tu, femeie, va trebui să privești dincolo de fire. Porunca dată bărbaților: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Mesia Adunarea.” „Cum?” întrebi tu. „Și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5:25) Ea va continua să caute până Îl va găsi. „Cel cu care sunt acum NU îmi este bărbat; veniți de vedeți omul care ar putea fi!”

Pentru a-L găsi, pe Apa Vie, atât bărbatul cât și femeia trebuie să predea nevoia de a fi mulțumiți prin dorințe senzuale (cele cinci simțuri). Oricui bea din apa aceea îi va fi iarăși sete.

În fiecare dintre noi se află acea femeie de la fântână. „Veniți și vedeți Omul.” Să știi că numai în El se află răspunsul la orice întrebare, împlinirea oricărui dor. Ca s-o găsești, privește înăuntrul fiecăruia dintre noi, nu unul la altul. Oricine bea din apa pe care o va găsi acolo nu va mai înseta niciodată.

Harul și pacea să vi se înmulțească prin cunoașterea Celui Puternic și a Stăpânului nostru Yahshua, dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte [dorințe senzuale]. (2 Petru 1:2-4)