Profeții nu știu

Profeții de odinioară au o trăsătură comună. Toți erau vorbitori ai lui Yahweh, chemați pentru lucrări anume. Yahweh, care cunoaște sfârșitul de la început, i-a inspirat pe profeți să rostească cuvinte anume, cuvintele inimii Lui.

Unii profeți erau înăuntru, chemând poporul să iasă cu ei; alții erau deja afară, chemând poporul să iasă. Trăsătura comună era că toți aveau un cuvânt de la Yahweh cu un scop anume; era să-i ducă pe cei aleși de acolo unde erau, la locul unde trebuiau să fie. De foarte multe ori erau cuvinte de avertizare, îndemnând poporul spre pocăință. Cu alte cuvinte, chemau poporul să se depărteze de păcat și să meargă spre neprihănire, să se întoarcă la Yahweh.

Profeții avertizează poporul și mai apoi îi amintesc poporului că a fost avertizat. Aceasta nu lasă loc de scuze!

Întruparea desăvârșită a chemării profetice se găsește în viața lui Yahshua Mesia. A fost desăvârșit prin suferință (Evrei 5:8) și S-a făcut ascultător până la moarte (Filipeni 2:8). A rămas în aliniere desăvârșită cu voia Tatălui, lepădând mereu voia Lui proprie. Făcea doar ce Îl vedea pe Tatăl Său făcând (Ioan 5:19) și vorbea doar ce Îl auzea pe Tatăl Său vorbind (Ioan 12:49). Aceasta a adus limpezime desăvârșită fiecărui cuvânt și încredințarea absolută că fiecare cuvânt pe care-l rostea avea să aducă exact ce dorea Tatăl Său.

„Crezi tu că Eu nu-L pot ruga pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de Malakim? Dar cum se vor împlini atunci Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” (Matei 26:53-54)

Cu siguranță aceasta ar fi fost mai ușor pentru Yahshua. Totuși, chemarea profetului desăvârșit este chiar opusul autoîmplinirii, opusul dorinței de mulțumire de sine. El n-a chemat ocrotire pentru că n-avea să spună sau să facă nimic altceva decât voia Tatălui Său. Aceasta este rețeta desăvârșirii fără păcat, profetul desăvârșit!

Astăzi, ți se dă o cheie. Yahshua Mesia este modelul unui profet în întregimea lui. Toți ceilalți au ceva în comun; erau nedesăvârșiți. Și n-ar fi pretins niciodată că sunt profeți, preaiubitule. Ar fi fost extrem de neliniștiți cu privire la sarcina lor, mereu cumpătați, și niciodată încrezuți în sine. Nu s-ar fi simțit niciodată vrednici prin ei înșiși, atât de smeriți. Un duh liniștit și smerit în ei ar fi biruit.

„Cum aș putea eu oare să fiu în stare să rostesc cuvintele Lui?” Smerenia este cheia. Ea pune în lucrare puterea lui Yahweh. Nu o lăsa niciodată să plece.

Ce profeți avem noi astăzi printre noi? Ești tu profet? Câți profeți autointitulați îi duc de fapt pe oile departe de voia Tatălui, învățându-i împotriva poruncilor Lui? Câți ar prefera să-i auzi glasul lor mai degrabă decât al Lui? Un cuvânt al lui Yahweh pentru acești profeți mincinoși: „Vor fi dați afară din mijlocul tău.” (Deuteronomul 13:1-5)

Dar ferice de ochii voștri, pentru că văd, și de urechile voastre, pentru că aud! Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. (Matei 13:16-17)

Ascultă cu atenție, preaiubitule. Suntem în ultimul anotimp al pământului așa cum îl cunoaștem. Fii sigur că tocmai aceia care intră sub numele de „profet mincinos” vor fi gălăgioși, zgomotoși și cu siguranță încrezuți în „sine”. Nu vor avea nicio problemă să declare: „Eu sunt un profet al lui Dumnezeu!”

Aceasta, în sine, este steagul roșu dinăuntrul tău, și încredințarea ta lăuntrică că nu trebuie ascultați. Profeții adevărați n-au niciodată nevoie să declare că sunt profeți. Fii binecuvântat, căci ochii tăi văd și urechile tale aud.