Aceste lucruri „mărunte”

Niciun cuvânt stricat [vorbire murdară sau spurcată, nici cuvânt rău sau vorbă nefolositoare] [niciodată] să nu iasă din gura voastră, ci numai vorbe [graiuri] care sunt bune și folositoare pentru înaintarea spirituală [zidirea] altora, potrivit nevoii și prilejului, ca să dea har [bunăvoința lui Yahweh] celor ce le aud. (Efeseni 4:29)

„Stricat”, ca și cuvânt stricat, este în acest caz un determinant (un adjectiv) care descrie lucrul, adică „felul” de limbaj sau vorbire. Acestea sunt cuvinte murdare, spurcate, nemiloase, putrede, nefolositoare, nepotrivite, de proastă calitate, împuțite și fără valoare. Și da, aceasta este cu siguranță o descriere corectă a poruncii.

Dar, să luăm o perspectivă puțin diferită și, în loc să descriem lucrul, „comunicarea”, să vorbim despre fapta care se petrece. Ne amintim de Iacov 2:18, unde suntem învățați că a descrie pur și simplu credința nu este locul unde stă puterea, ci puterea stă în faptă, în lucrare. Perspectiva ebraică se află întotdeauna în faptă.

„Ascultă, Israyl: Yahweh, Cel Puternic al nostru, este singurul Yahweh! Să-L iubești pe Yahweh, Cel Puternic al tău, cu toată inima ta [mintea, voința, intențiile, simțămintele] și cu toată puterea ta.” (Deuteronomul 6:4-5) „Ascultă” în ebraică înseamnă a asculta și a te supune, a auzi cuvintele și apoi a te arăta ascultător de ele. Fapta este locul unde stă puterea!

Să privim, așadar, din nou ideea de „stricat”, de data aceasta dintr-o perspectivă a faptei ebraice. Care este puterea din cuvintele stricate, nu doar descrierea suculentă a ceea ce sunt cuvintele stricate? Cuvintele nu sunt pur și simplu murdare și fără folos; ele au o putere care declanșează putrezirea, descompunerea, băligarea, risipirea, topirea, împuținarea și dizolvarea; ele pricinuiesc o cădere. Nu este pur și simplu că aceste cuvinte de proastă calitate ies de pe buze; ele nasc moarte!

Moartea și viața sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc îi vor mânca roada [pentru moarte sau viață]. (Proverbele 18:21)

Iarăși ne amintim de Iacov. Tot așa și limba este un mic mădular, și se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este un foc, o lume de nelegiuire. Ea este așezată printre mădularele noastre, spurcă tot trupul, aprinde roata firii, și este aprinsă de focul gheenei… Ea este un rău care nu se poate înfrâna, plin de otravă de moarte. (Iacov 3:5-6, 8)

Cuvintele stricate au pricinuit căderea! „Oare a zis cu adevărat Cel Preaînalt să nu mâncați? Hotărât că nu veți muri! Femeia pe care mi-ai dat-o! Șarpele m-a amăgit!” (Geneza 3:1, 4, 12, 13)

Adam-ul din noi știe că e nevoie de un singur gând greșit ca să înceapă întregul dezastru în lanț. Gândurilor căzute le urmează cuvintele căzute, care preced faptele căzute. Ele declanșează putrezirea, descompunerea, băligarea, risipirea, topirea, împuținarea și dizolvarea a tot ce este în jurul lor. Cuvintele stricate pornesc o avalanșă de nimicire. Ce gândește mintea, aceea rostește limba, și lumea fizică se supune.

Moartea și viața sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc îi vor mânca roada [pentru moarte sau viață]. Acesta este un tipar fără sfârșit care trebuie înțeles și cu care trebuie să te lupți.

O dată cu primirea acestui standard sfânt vine și realitatea de neiertat că nu există gânduri nefolosite, nici cuvinte mărunte, nici declarații neînsemnate. Doar „sinele” stricat te face să crezi că gândurile și cuvintele sunt lucruri mărunte. „Dacă nu ucid și nu curvesc, sunt bine.” Totuși, dacă îl urăști pe fratele tău în inima (mintea) ta sau îi spui „nebun”, l-ai ucis deja. Dacă dezbraci femeia aceea cu privirea sau faci remarci pofticioase, ai comis deja adulter în inima ta (Matei 5:21-30).

Nu există gânduri nefolosite, cuvinte mărunte sau declarații neînsemnate. Un preț mare a fost plătit ca să-ți mântuiască mintea. Nu există nimic mai rău decât să micșorezi ce a însemnat acea jertfă pentru Yahweh. Să-ți dai voie să ai o limbă neîngrijită este ca și cum ai călca în picioare pe Fiul Lui și ai socoti obișnuit sângele Lui vărsat (Evrei 10:29). Ar fi mai bine să nu te fi născut decât să trăiești ca și cum gândurile și cuvintele tale nu contează pentru El.

Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Celui Preaînalt. (Matei 4:4) Cuvintele tale, ca ale Lui, au puterea vieții și a morții. De ce să nu alegi viața?

Ezechiyl a profețit oaselor uscate: „Ascultați cuvântul lui Yahweh!” Și ele au trăit, s-au ridicat pe picioare, o oaste peste măsură de mare (Ezechiyl 37:4-10).

Fiecare gând contează, preaiubitule, și acum ar trebui să fie limpede că fiecare cuvânt ce iese din acele gânduri contează la fel, fiecare cuvânt. Așadar, gândește viață și apoi vorbește viață!