La răscruce

Din prezența Ta să iasă hotărârea mea; ochii Tăi să vadă cum stau lucrurile drept. (Psalmul 17:2)

„Te aud, fiule.”

„Ce parte, Tată?”

„Răscrucea în fața căreia te afli, conflictul din inima ta cu privire la îndreptățire.”

„Tu asculți mereu; nu-i așa, Tăticule?”

„Bineînțeles că da, fiule; deschide-ți inima în fața Mea cu privire la asta.”

„Deja m-ai adus atât de departe, Tată.”

„Cu plăcere.”

„Da. Știi că îți mulțumesc mereu.”

„Știu, fiule. Continuă.”

„Ei bine, am tot strigat după îndreptățire de ceva vreme deja.”

„Și?”

„Pur și simplu nu mai sunt sigur că mai contează la fel de mult, cel puțin nu în același fel.”

„Ești la răscruce, fiule; este un loc nou.”

„Așa cred, Tată. A cere îndreptățire înseamnă doar a căuta să fii dezvinovățit înaintea ochilor oamenilor?”

„Lasă-Mă să te întreb, fiule; crezi că ești bine cu Mine?”

„S-a făcut la stâlp, dar mai mult ca oricând, a devenit atât de personal. Da, Tată, cred că sunt neprihănit în ochii Tăi.”

„Deci, dacă ești îndreptățit în ochii Mei, atunci de ce mai strigi după îndreptățire în ochii oamenilor?”

„Aceasta e răscrucea, Tată. Deodată nu mai sunt așa sigur că am mai nevoie de asta.”

„Fiule?”

„Da, Tată?”

„E timpul să alegi poarta.”

„Vrei să spui... poarta cea strâmtă care duce la viață? (Matei 7:13-14)”

„Da. Este cea mai strâmtă dintre toate căile posibile. Și sunt puțini cei ce o găsesc!” (v. 14)

„Mi-e frică, Tată. Ce se va alege de mine? Eu...”

„Nu, fiule. Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Cel Puternic al tău. Eu te întăresc, da, Eu îți vin în ajutor, da, te sprijin cu dreapta Mea cea neprihănită.” (Isaia 41:10)

„Deci mă ai, Abba?”

„Te am, fiule. Smerenia ta Îmi este atât de frumoasă.”

„Vei merge pe drumul cel strâmt împreună cu mine, Abba?”

„Mai mult decât atât, preaiubitul Meu fiu; te voi purta!”

Chiar și la bătrânețea ta, Eu sunt Cel ce sunt, și chiar și când vei albi, tot Eu te voi purta! Eu am făcut, și tot Eu te voi susține; da, Eu te voi purta și te voi izbăvi. (Isaia 46:4)