Înțelepciunea lumii

Ai auzit spunându-se în felurite chipuri: „Mai presus de toate: fii credincios ție însuți.” Și ce vrea să spună această înțelepciune a lumii? Vrea să însemne că, dacă un lucru „se simte” bine, atunci este bine? Și ce anume face un lucru bun, sau rău, de altfel? Este vorba de „ție însuți”? Sau Cel Atotputernic hotărăște aceasta?

Aceste cuvinte de înțelepciune vin de la Polonius, din Hamlet, Actul 1, scena 3. Și, desigur, Polonius nu este decât glasul născocit al lui Shakespeare, un om. Iată câteva alte „cuvinte de înțelepciune” din aceeași scenă. Dacă sunt înțelepte, ce anume le face astfel?

· Nu da glas gândurilor tale…
· Dar nu-ți toci palma cu petreceri…
· Dă-ți urechea oricui, dar glasul tău, puțini să-l audă…
· Ia aminte la părerea fiecăruia, dar păstrează-ți judecata…
· Căci veșmântul vestește adesea pe om…
· Nici împrumutat, nici împrumutător să nu fii…
· Căci împrumutul pierde adesea și pe unul, și pe celălalt, prietenie și avere…

Acum, ia aminte că Yahweh a spus despre inima nerăscumpărată a omului (centrul minții) că este „înșelătoare mai mult decât orice și deznădăjduit de rea”. (Ieremia 17:9) Apoi gândește-te că tocmai lucrul care se împotrivește ascultării de poruncile lui Yahweh este: „Fii credincios ție însuți.” Poți avea încredere în tine, în Shakespeare, sau în vreun om oarecare? Sau ai fi mai bine dacă ai ști ce are de spus Stăpânul? „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) Poruncile Mele! Blestemat este omul care se încrede în om; binecuvântat este omul care se încrede în Yahweh. (Ieremia 17:5, 7)

Cum te „simți” cu privire la asta? Este alb sau negru, nu-i așa? Încrede-te în Yahweh și păzește-I poruncile. Acestea nu sunt fapte întemeiate pe simțăminte sau pe înțelepciunea omului, ci pe adevărul care nu se schimbă.

„Fii credincios ție însuți”? Poate ai vrea să spui cu glas tare următoarele, rostind o hotărâre care te va feri pentru totdeauna să te încrezi „în tine însuți”: „Eu al meu, trebuie să-ți spun că nu pot avea încredere în tine. Tatăl meu Atotputernic mi-a spus adesea, în tot Cuvântul Său, că tu ești interesat doar de dorința ta personală (voia ta). Și că nu te vei potrivi niciodată standardului sfânt „pentru că umblarea după fire este vrăjmășie împotriva lui Cel Atotputernic, căci ea nu se supune Legii lui Cel Atotputernic, și nici nu poate să se supună.” (Romani 8:7) Eu al meu, trebuie să te micșorezi, ca Duhul lui Yahweh, prin viața Fiului Său, să sporească înăuntrul meu (Ioan 3:30). La revedere, eu al meu; nu mai ești binevenit aici!”

Nu socoti aceasta un lucru fără rost, preaiubitule. Așa arată un pas foarte puternic spre Lumină, lăsând în urmă tot ce ți-ar putea oferi lumea.

Și iată un ultim gând de luat în seamă: orice „cuvinte de înțelepciune” de la Polonius care sunt adevărate, sunt adevărate doar pentru că arată Cuvântul lui Yahweh. Omul, despărțit de Cel Atotputernic, n-are nicio înțelepciune de oferit omenirii. „Blestemat este...! Binecuvântat este...!” Atât de simplu este!