Cealaltă parte

Adam — Edom — Vărsarea sângelui — Eul — Rușinat — Cuprins de rușine… În înțelesul Scripturii, acestea sunt sinonime. Toate izvorăsc din Adam, care a „ales” să mănânce din pomul greșit, și de aceea sunt sinonime și cu toți cei care au venit după el, cu toți, în afară de unul singur.

Este de trebuință să înțelegi ce se are în vedere atunci când citești despre jertfele de sânge. Elementul de căpetenie al jertfei este întotdeauna vărsarea sângelui, iar acum știm că aceasta înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât vărsarea rușinii. Rușinea este pricinuită de dorința ta aprigă și firească de a te purta ca și cum ai avea posibilitatea să alegi, în loc să asculți.

„Cel dintâi om, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. (1 Corinteni 15:45) Cel dintâi Adam a ales eul; ultimul Adam a fost jertfa desăvârșită pentru că a ales să-Și verse eul (sângele) ca să dea viață (înviorarea duhului) celor pe care Tatăl avea să-i aleagă spre iertare.

Ai face bine să exersezi cu bună știință recunoașterea cuvintelor de mai sus ca sinonime cu Adam de fiecare dată când citești Scripturile. Când citești despre sânge, gândește-te „rușine sau eu”. Când te gândești la edomit, gândește-te la eul omului.

Preaiubitule, totul se leagă de înaintarea ta pe treapta conștiinței, de la mintea căzută la mintea lui Mesia. Această schimbare cere o neîncetată „înnoire a minții tale” (Romani 12:2), și, în cele din urmă, îndepărtarea gândurilor tale personale, pe măsură ce ele lasă loc ascultării stricte de rânduielile și poruncile lui Yahweh (legile minții/tiparele minții).

Yahshua Își cunoștea scopul; trebuia să Își nimicească propria voie. „Tată, dacă este voia Ta, îndepărtează paharul acesta de la Mine; totuși, nu voia Mea, ci a Ta să se facă.” (Luca 22:42) Știa că I-ar fi adus mereu rușine Tatălui Său, și, în cele din urmă, Lui Însuși, dacă ar fi ales calea Sa, dacă și-ar fi căutat slava Sa. „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Cel Atotputernic sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, și în el nu este nicio nedreptate.” (Ioan 7:16-18)

E destul de simplu; de o parte alegi eul, de cealaltă parte alegi vărsarea eului! Nu este acesta tiparul, „totuși, nu voia Mea”, pe care ar trebui să-ți întemeiezi propria viață? Adu-ți aminte, ai fost cumpărat cu un preț mare și nu-ți mai aparții ție însuți! (1 Corinteni 6:19-20) „Și, după lege, aproape totul se curăță cu sânge; și fără vărsare de sânge [eu], nu este iertare.” (Evrei 9:22)