Comoara inimii

Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. (Proverbele 4:23)

Ebraica este o limbă a faptei. Ascultă, Israyle! Yahweh, Cel Atotputernic al nostru, Yahweh este Unul! Să iubești pe Yahweh, Cel Puternic al tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deuteronomul 6:4-5)

Primul cuvânt al acestui verset-cheie, citat de Yahshua Însuși în Marcu 12:29, este foarte grăitor. „Ascultă” în ebraică, shamah (pronunțat shaw-mah'), înseamnă a auzi, a asculta și a se supune. Moise și Yahshua nu recomandă un exercițiu intelectual; porunca este „ascultă și supune-te” poruncii. Ea implică un răspuns: cere faptă pentru a fi împlinită. Suntem chemați să chibzuim la ce auzim de la Yahweh, iar apoi suntem chemați să facem ceva cu privire la aceasta.

Inimă și minte — acestea sunt una și aceeași în Scripturi. Miezul unui lucru este de ordinul gândirii, și din minte se arată viața. Gândurile unui om preced faptele lui. Ascultă și fă!

Totuși, inima omului poate plănui atât neprihănire, cât și răutate. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbește gura. (Luca 6:45) Așadar, faptele iau ființă chiar din vistieria inimii omului, sau, cu alte cuvinte, din gândurile la care el zăbovește.

Fii avertizat, preaiubitule; Cuvântul lui Cel Puternic va judeca gândurile și cugetele inimii tale (Evrei 4:12). Cu limba binecuvântăm pe Cel Puternic al nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după chipul lui Cel Puternic. Din aceeași gură iese binecuvântarea și blestemul! Frații și surorile mele, nu trebuie să fie așa. (Iacov 3:9-10)

De aceea, trebuie să-ți păzești inima (mintea) din toată puterea ta. Cum? Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Cel Puternic, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri; și pacea lui Cel Atotputernic, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile [centrul minții, intențiile] și sufletele [caracterul din conștiință], în Mesia Yahshua. (Filipeni 4:6-7)

Dar aceasta este doar începutul; există o chemare încă și mai înaltă, dincolo de a-ți păzi centrul minții și al caracterului. Este un loc în care însăși conștiința gândurilor necurate este cu totul curățită. Cu cât mai mult sângele lui Mesia, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Yahweh, va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți pe Cel Puternic cel viu! (Evrei 9:14)

Acesta este un loc în care nici măcar gândul de a păcătui nu se mai naște. Yahshua este pilda noastră; deși a fost ispitit (mereu conștient de dorința de sine), El niciodată n-a zămislit [gândind „nu voia Mea”] și de aceea niciodată n-a îngăduit nici măcar poftele rele (Iacov 1:15). Mintea Lui a rămas curată printr-o desăvârșită lepădare de sine, iar ție ți se făgăduiește aceeași moștenire, preaiubitule. De aceea, Mesia este mijlocitorul unui legământ înnoit, pentru ca cei chemați să primească moștenirea veșnică făgăduită. (Evrei 9:15) Voi aveți gândul lui Mesia. (1 Corinteni 2:16)

În El, ai fost chemat la neprihănire și ți s-a dat putere, prin Duhul, ca să ajungi la această chemare înaltă. El Și-a făcut partea; restul depinde de tine. Oricine este născut din Cel Puternic nu mai păcătuiește, pentru că sămânța lui Yahweh rămâne în el; el nu mai poate păcătui, pentru că este născut din Cel Puternic. (1 Ioan 3:9)

Viața izvorăște din inimă (centrul minții) și astfel înveselește sufletul (simțămintele, întreaga conștiință).