Ține-te strâns

El s-a încrezut în Yahweh, Cel Puternic al lui Israyl, și după el n-a mai fost niciunul ca el între toți suveranii Iudeii, nici printre cei dinaintea lui, și s-a alipit de Yahweh. Nu s-a abătut de la El, ci a păzit poruncile Lui, pe care Yahweh le poruncise lui Moise. Și Yahweh era cu el; oriunde mergea, lucra cu înțelepciune [propășea oriunde mergea]. Și s-a răsculat împotriva suveranului Asiriei [mintea îndreptată spre propășirea lumească] și nu i-a slujit. (2 Împărați 18:5-7)

Hezekyah (Ezechia) a înțeles. A îmbrățișat adevărul că lucrul cel mai de preț în umblarea prin credință cu Cel Preaînalt era să „te ții strâns de El!” Mărturia lui din 2 Împărați însăși vorbește despre ascultarea lui Hezekyah de cuvântul lui Yahweh, despre alipirea lui de poruncile lui Yahweh. Este ca și cum viața lui ar fi fost o mărturie vie a Deuteronomului 30:15-20. Alege viața; iubește pe Yahweh; ascultă glasul Lui; alipește-te de El! Rezultatul: te va înmulți și te va face să propășești. Alternativa: întoarce-te; astupă-ți urechile; închină-te idolilor făcuți de tine; și „vei pieri negreșit”.

Hezekyah (recunoașterea „tăriei” lăuntrice date de Yahweh), ca toți suveranii buni, știa că vrăjmașii pe care avea să-i înfrunte, împotrivirea care avea să vină asupra lui, ar fi fost pur și simplu prea puternici pentru el singur. Hezekyah a înțeles că, pentru a fi un suveran neprihănit, răspunderea lui de căpetenie era să înlăture toată închinarea la idoli (devotamentul mânat de eu) și să lupte să se încreadă numai în Yahweh Atotputernicul. Umbla pe urmele suveranului după inima Celui Atotputernic: „În Tine, Yahweh, îmi pun încrederea.” (Psalmul 71:1)

Ceea ce pare atât de simplu și de elementar este într-adevăr o sarcină de căpetenie în viața unui suveran; atât de mulți dinainte de el au eșuat. „Plăcerile” lumii și înrâuririle omului au dărâmat multe împărății ale celor dinaintea lui. Împărății menite să înflorească și să ia stăpânire au dispărut pur și simplu prin mâna suveranilor neascultători.

Da, într-adevăr, Hezekyah a înțeles că faptele lui aveau să afecteze întreaga împărăție și avea o frică cucernică din pricina acestui adevăr. Câți dintre noi trecem pur și simplu prin zilele și anii noștri, amorțiți la faptul că faptele noastre, ca preoți împărătești (1 Petru 2:9), afectează întregul trup al lui Mesia și că viețile noastre au impact asupra Împărăției?

Adu-ți aminte, te rog: „Împărăția Celui Atotputernic nu vine în chip văzut; nu se va zice: „Iat-o aici” sau „Iat-o acolo”. Căci iată că Împărăția Celui Atotputernic este înăuntrul vostru.” (Luca 17:20-21)

Cumva credem că „păcatele noastre ascunse” nu sunt observate de Creatorul nostru și nu-i afectează pe ceilalți credincioși. Aceasta este o amăgire puternică ce străbate întregul trup și trebuie înlăturată. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit care nu va ajunge să fie cunoscut și să iasă la lumină. (Luca 8:17)

Neprihănirea mărturiilor Tale ține în veac; dă-mi pricepere, și voi trăi. (Psalmul 119:144) Acesta este strigătul unei inimi care se ține strâns de poala hainei Lui, „ducând rob orice gând spre ascultarea” (2 Corinteni 10:5), așa cum a făcut Mesia. Și cel ce are o astfel de inimă (centrul minții) merge apoi în acea ascultare cu o uimire cucernică și plină de admirație față de Yahweh.

Aceasta este viața izbânzii. Aceasta este viața păzită și ocrotită neîncetat de toți vrăjmașii. Aceasta este inima copilului care știe că Tăticul va purta de grijă. „Tăticul este autoritatea, iar eu fac ce spune Tăticul!” Un gând cu adevărat înțelept și ascultător.