Lucrări mai mari

„Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu.” (Ioan 14:12)

O, dacă L-ar cunoaște doar pe Abba. Pe măsură ce batjocoresc și râd de nenorocirea mea, scrâșnind din dinți. Dacă ar putea doar să înțeleagă puterea eliberată în timp ce șoptesc în colțuri întunecate. Ei spun despre cei încercați: „Își pierd credința în Dumnezeu.” Secretul tău e în siguranță cu mine, Tată. „Căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi tras în țeapă pe Stăpânul slavei.” (1 Corinteni 2:8)

Nu ar fi putut prevedea că credința mea avea să se întărească doar mai mult. Nu înțeleg că credința este un dar. Dacă ar putea pricepe un Creator care „a împărțit fiecăruia o măsură de credință” (Romani 12:3), nu ar mai batjocori așa cum o fac. Celor care batjocoresc le spun: „Va fi bine când vă va cerceta El? Sau vă puteți bate joc de El cum se bate cineva joc de un om?” (Iov 13:9)

Se străduiesc atât de mult să-mi distrugă mărturia; sunt hotărâți și cu un singur gând. Totuși, mă bucur, Abba, că credința mea este Credința Ta, tăria Ta, și că slujește scopului Tău. Chiar dacă mă va ucide, tot mă voi încrede în El. (Iov 13:15) Și astfel, credința mea nu poate fi niciodată pierdută, nici micșorată. Și chiar dacă ar fi cât un grăunte de muștar, ar muta munți și ar preface împărății (Matei 17:20).

Pentru poporul Tău, Tată, luminează cum se întărește credința. Insultele, acuzațiile și minciunile pline de răzbunare sunt uneltele Tale. O, de-ar putea înțelege că acestea sunt „încercările” despre care vorbești Tu, ispitele menite să apropie pe cineva de Tine și să-i sporească credința.

Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, fără să vă lipsească nimic. (Iacov 1:2-4)

Durerea aduce poporul Tău ales spre cuvintele Tale, iar cuvintele Tale sporesc credința. După cum este scris: „Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin cuvântul lui Cel Puternic.” (Romani 10:17) Tiparul Tău: încercare, credință sporită; încercare din nou, credință sporită. Un tipar care, prin el însuși, osândește pe cel dintre neamuri în timp ce întărește pe cel ales.

Dacă vrăjmașii Tăi ar ști că ura lor preface oameni de rând în fii ai Celui Preaînalt, n-ar fi tras în țeapă pe Stăpânul slavei. Răutatea are un scop; este așezată în chip supranatural. Este potrivită pentru planul Tău. Tu ai rânduit-o astfel, Tată Puternic. Chiar lucrurile care trebuie „biruite” sunt cele care sporesc credința și zidesc Împărăția dinlăuntru.

Către toți cei care încearcă să jignească (dinăuntru și din afară), este spus: „Iubește și iartă!” Tiparul este limpede, așa că ia seama la tine însuți. Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l; și dacă se pocăiește, iartă-l. Și dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori într-o zi și de șapte ori se întoarce la tine, spunând: „Mă pocăiesc”, îl vei ierta? Și apostolii au zis Stăpânului: „Mărește-ne credința.” (Luca 17:3-5)

Avem exemplul desăvârșit: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34) Cântăm despre El în fiecare săptămână; cântăm despre Fiul Tău preaiubit. Cât de desăvârșit este planul Tău; cât de tainic și de frumos.

Dacă ar afla vreodată, acuzatorii, ar înceta ura? Dacă ar ști că Tu le-ai prefăcut ura într-o unealtă care avea să dea naștere unor sfinți desăvârșiți, s-ar schimba?

O, de-am fi schimbați după tiparele Tale de credință, Abba. Cum ar arăta întregul trup al lui Mesia dacă s-ar ține de acest plan frumos al Tău? Ce am putea face atunci pe pământ? Poate lucrări mai mari!