Nu călca în picioare suferința mea

Ești atât de previzibil, încât atunci când îmi arăt suferința, îmi vei spune despre toți ceilalți care o duc mai rău? Cine ești tu să-mi diminuezi capacitatea de a suferi? N-a fost oare desăvârșit Mesia nostru prin suferința Lui? (Evrei 5:8-9)

Dacă cel mai mare vis al meu este să fiu tată, ar putea exista o suferință mai mare decât pierderea unui copil? Dacă dorința cea mai adâncă a unei femei este să fie o soție credincioasă, este pentru ea o suferință mai mare decât un soț adulter? Măsura suferinței este relativă pentru fiecare individ, iar suferința, ca și binecuvântările, se află întotdeauna sub voia suverană a Celui Atotputernic (Plângerile lui Ieremia 3:37-38).

Cum poți declara că oricine altcineva o duce mai rău, când nu m-ai întrebat niciodată ce înseamnă suferința pentru mine? Aștepți ca vorbele tale să aducă mângâiere, ca o haină pe care s-o arunci peste suferința mea. Bănuiesc că faci aceasta pentru că nu te simți confortabil cu suferința, și nu recunoști că Yahweh a creat suferința ca să aducă nădejde.

De aceea, fiind socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Cel Atotputernic, prin Stăpânul nostru Yahshua Mesia, prin care, de asemenea, avem intrare prin credință la harul acesta în care stăm, și ne bucurăm în nădejdea slavei Celui Puternic. Ba mai mult, ne bucurăm și în necazuri, știind că necazul aduce răbdare; răbdarea aduce experiență; și experiența aduce nădejde. (Romani 5:1-4)

Nu înțelegi că, atunci când îmi iei substanța suferinței, îmi iei răsplata bucuriei? Iar nădejdea nu înșală, pentru că dragostea Celui Atotputernic a fost turnată în inimile [centrele intelectului] noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Romani 5:5)

Cuvintele tale de mângâiere îmi înăbușă de fapt bucuria. Nu poți găsi bucurie ușurând suferința; poți găsi bucurie doar îmbrățișând-o! Încetează să atribui suferinței vreun alt înțeles decât cel pe care Creatorul meu l-a rânduit.

Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, fără să vă lipsească nimic. (Iacov 1:2-4)

Dacă Yahweh îmi spune că nu-mi va da niciodată mai mult decât pot duce, de ce mă ispitești să-I resping făgăduința? De ce m-ai scăpa din prilejul meu de a fi „desăvârșit și întreg, fără să-mi lipsească nimic?” Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Cel Puternic este credincios: nu vă va lăsa să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va aduce și scăparea, ca să puteți răbda. (1 Corinteni 10:13)

Orice ți-a înțepat conștiința în timpul acestei devoționale trebuie pe deplin cercetat. Omul firesc nu poate suporta adevărul lui Yahweh despre suferință, și e prompt să fugă. Ai ajuns vreodată față în față cu aceste cuvinte ale lui Yahshua în propria ta viață, iubitule; „Voiți și voi să vă duceți?” (Ioan 6:67)

Când încerci să potolești sau să ușurezi suferința altuia, îi împiedici capacitatea de a fi desăvârșit și întreg, așa cum le-a poruncit Yahweh să fie! Îmi voi purta paharul, căci este drept ca acesta, „al meu de purtat!” Este al meu, și mi-a fost dat. Te rog, nu-mi călca în picioare suferința; nădejdea mea este găsită în ea.