În tăcere

În tăcere vorbești Tu. În șoapte, nu în vântul puternic, nu în cutremur, nici în foc, ci într-un glas blând și subțire Te împărtășești cu noi (1 Împărați 19:12). Poate cu mai multă experiență, poate cu cunoașterea a ceea ce trebuie să ascult, Te-aș auzi.

Am stat singur în tăcere multe zile și multe nopți. O, cât am tânjit după șoaptele Făcătorului meu; orice ar fi, e de ajuns. Șoptește-mi, Abba, chiar și doar numele meu; am nevoie de propria mea mărturie.

Dorința arde înăuntrul meu să-Ți cunosc șoaptele; nu pot exista fără să le aud. Inima mea mă încredințează că voi învăța sunetul glasului Tău. Tânjesc să vorbesc în limba dragostei noastre, a relației noastre, și a călătoriei noastre împreună.

Am epuizat tot ce poate oferi lumea și nimic din ea nu aduce viață; nimic nu poate să mă mulțumească. Știu că este doar un singur Izvor Adevărat; „Puterea este a Celui Puternic.” (Psalmul 62:11)

Tată, înțeleg că Tu ești Cel ce dai chiar și unui om puterea să se roage. Și știu că Cuvântul Tău spune că nu pot să Te iubesc decât pentru că Tu m-ai iubit mai întâi (1 Ioan 4:19). Te laud că ai orchestrat cântecul de dragoste din inima mea; și muzica sufletului meu care acum se desfată în Tine. Duhul Tău care mă curtează pune toate lucrurile în ordine.

Acum, îmi dai voie să Te rog să mă duci și mai departe? Sunt destul de înțelept ca să știu că Tu vorbești deja și că eu sunt cel ce trebuie să audă. Mă vei învăța ceva deosebit, ceva intim?

Iată dorința mea, Tată: dă-mi, Te rog, urechi ca să aud și să NU pierd niciodată glasul Tău; dă-mi o limbă a dragostei, plină de înțelepciune; și dă-mi mângâiere chiar în clipa în care vorbești, încredințarea că ești Tu! Nu doresc nimic altceva. Glasul Tău este tot ce mi-a rămas, tot ce este necesar; lumea nu are nimic de oferit.

Continuă să-mi vorbești, Tăticule; nu voi înceta să ascult în tăcere. Tu spui: „Fii liniștit și să știi că Eu sunt Cel Atotputernic.” (Psalmul 46:10) Yahweh, sunt liniștit.