Așa este

Căci unde este multă înțelepciune, este multă întristare, și cine mărește știința mărește suferința. (Eclesiastul 1:18)

Când un om începe să vadă lucrurile așa cum sunt, durerea (frământarea gândurilor) crește. Când adevărul este luminat, se mărește și numărul minciunilor pe care le percepe, inclusiv înșelăciunea sfruntată. Înșelăciunea este hrană pentru persoana necinstită din punct de vedere intelectual, care ar prefera să i se spună care este adevărul, decât să-și câștige singur discernământul spiritual. Trândăvia și lenea, întâi mentală, apoi fizică, devin evidente pentru cei ce dobândesc înțelegere („Binah” a Pomului Vieții dinăuntrul tău).

Cel luminat începe să hotărască ceea ce Tatăl a făcut deja cunoscut; „N-ai nicio scuză, omule!” (Romani 2:1) Totul devine limpede, orice scuză devine ușor de descoperit. Odată ce căile înșelătoare (potecile minții) ale omului (gândirea carnală) devin atât de ușor de descoperit, dragostea pare cu neputință. Vederea de dincolo de văl face de fapt mai greu să crești în dragostea pentru omenire.

Devine limpede că singurul mod de a avea un sentiment autentic ca acesta: „Iartă-i, Tată, căci nu știu ce fac,” este printr-o intervenție supranaturală. Numai El în tine te face în stare de dragoste, și aceasta vine doar cu rugăciune și practică zilnică. Căci cine practică neprihănirea este neprihănit.

Apoi poate veni disprețul de sine, pe măsură ce îți dai seama că și tu ești vinovat de aceeași fățărnicie. Îți dai seama că ești exact ceea ce disprețuiești la cel vădit păcătos. Durerea din inima (mintea) ta se înmulțește, pe măsură ce chiar și „zilele desăvârșite” pe care le-ai avut își pierd slava din cauza unei singure „zile proaste.”

Lupta dinăuntru, aceea dintre fire (firea pământească) și duh (mintea lui Mesia) te mistuie. Observi neconcordanța, dar nu ai puterea s-o îndrepți singur. Această luptă lăuntrică poate aduce multe nopți nedormite pe măsură ce recunoști disprețul pe care-l ai față de „tine” din tine.

Aceasta este necesară, căci trebuie să-ți pierzi viața ca s-o găsești (Matei 10:39). Dar, „Este o viață de trăit, guri de hrănit, și datorii de plătit.” Care viață este reală; care viață o pierzi? Răspunsul este simplu, dar nu ușor; „Căutați mai întâi...!” (Matei 6:33)

Și astfel vedem de ce înțelepciunea mărește întristarea și durerea, și văzând doar suprafața tuturor acestor lucruri, recunoaștem că mai este mult de învățat. Când ajungi la acest loc frumos, „Fiți liniștiți și să știți că El este Yahweh.” (Psalmul 46:10) Și apoi, fii destul de înțelept ca să faci aceasta măcar pentru o clipă; mulțumește-I pentru șansa de a înțelege totul.