Noi, Oamenii

Este oare numai celor smeriți dat să se bucure din plin de Suveranitatea Ta? Este cel înțelept dintre noi cel care Îți predă de bunăvoie iarăși voia lui, o, Yahweh. A fost oare vreodată a lui s-o dea? Este oare numai celor zdrobiți dat să-Ți dea totul pe mână, ca să faci cum vrei Tu? A fost oare vreodată a lor s-o dea înapoi?

Cine sunt cei ce înțeleg pe deplin ce ai rânduit Tu pentru copiii Tăi, Israyl? Nu izbutim să ne deslușim pașii noștri, oricât de mult ne-am strădui. Noi, oamenii, nu putem decât să nădăjduim pentru ce ne stă înainte. Totuși, Tu, Yahweh, ai cunoștința deplină a sfârșitului tuturor lucrurilor.

Vor fi vreodată planurile pe care le facem în inimile (mințile) noastre întocmai cum am nădăjduit? Numai cei mici lasă rezultatele din urmă în seama Ta? Cine sunt cei care nici măcar nu vor face un plan fără îngăduința Ta? Sunt aceștia cei pe care-i cauți Tu?

Sunt toate căile ale Tale, chiar și cele care aduc durere, chiar și cele presărate cu păcat? Este oare numai celor evlavioși dat să ia aminte la voia Ta? Cum ar putea un Suveran să aibă mai multe voințe față de omenire? Cine înțelege că toate lucrurile cad sub o singură voință? Pentru că este așa, chiar și când vorbește cel nebun, se pot desluși clipe de adevăr.

Cine cugetă la realități încă nedescoperite? Dar noi [cei maturi] vorbim înțelepciunea lui Yahweh, într-o taină, înțelepciunea ascunsă pe care Yahweh a rânduit-o mai înainte de veacuri pentru slava noastră. (1 Corinteni 2:7) Orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi pe Yahshua, și toate spre slava Ta, Yahweh (Filipeni 2:10).

Numai celor ascultători le este dat să înțeleagă că toate lucrurile sunt fără folos în afara slavei Tale? Cum am putea dobândi mai mult decât ni s-a dat deja? Cum am putea să nu ne împărtășim din laptele și mierea pe care Fiul Tău le-a pecetluit pentru noi?

Iată-ne aici, noi, oamenii. Suntem așezați pe calea Ta. Unii dintre noi cunosc răspunsurile la toate întrebările de aici. Cât de mult contează răspunsurile?

Iată ce am învățat din deșertăciunea pe care am trăit-o; aceste două lucruri le cuget adesea. Fie că umblu pe drumul mai puțin bătut, fie pe șoselele aglomerate ale oamenilor, Yahweh m-a învățat să mulțumesc și să mă bucur. Ar putea aceasta răspunde la ORICE întrebare? Ar putea fi așa? Dacă fac aceste două lucruri, aș putea atunci să-mi aleg propria cale? Numai celui chibzuit îi este dat să recunoască faptul că, chiar și atunci, hotărârile au fost mereu ale Tale!