Însușirile Dragostei (16)

„Dragostea nu piere niciodată!” (1 Corinteni 13:7) Dragostea nu piere niciodată, și de aceea, Yahweh nu piere niciodată!

Acest ultim stâlp al dragostei este cel pe care se sprijină toate celelalte. În socoteala ebraică, șaisprezece (unu-șase) este șapte, iar șapte este „desăvârșire”. Adevărata și deplina esență a dragostei, singura dragoste, este că ea nu piere niciodată.

Și acum, sau, să spunem, încă o dată, ne aflăm în fața miezului problemei. Am putea-o rezuma printr-o întrebare simplă. „I-ai spus cuiva că-l iubești, și totuși ai dat greș la vreuna dintre cele șaisprezece însușiri ale dragostei?” Cea de-a șaisprezecea nu lasă loc de greșeală, și astfel răspunsul la această întrebare devine limpede pentru fiecare dintre noi.

Îi învățăm pe alții că dragostea poate să piară, pentru că mărturisim că-i iubim, în timp ce, în același timp, îi înșelăm. Este de neapărată trebuință să pricepi mărimea acestui lucru, așa că îl vom repeta! Îi învățăm pe alții că dragostea poate să piară, pentru că mărturisim că-i iubim, în timp ce, în același timp, îi înșelăm.

Efectul acestei greșeli fatale este că toți ajungem la maturitate cu o gândire prăbușită despre ce este dragostea, și apoi purtăm această zdrobire chiar în legătura noastră cu Singurul care a iubit cu adevărat vreodată. Pare atât de greu de înțeles de ce toți avem atâta greutate să ne încredem în Yahweh? Ne petrecem viețile (conștiința trează) crezând că standardul nostru sfărâmat de „dragoste” idolatră este lucrul adevărat, doar ca să dăm greș în dragoste la fiecare treaptă. Și pentru că această dragoste a fost mereu, într-un fel, neîmplinitoare, gândurile noastre preconcepute, subconștiente și conștiente, sunt că și dragostea lui Yahweh ne va dezamăgi la fel. Aceasta duce la concluzia inevitabilă că „dragostea Lui nu va fi cu nimic diferită de tot ce am numit noi dragoste, tot ceea ce ne-a dezamăgit în trecut.”

N-am cunoscut niciodată, și nici n-am avut parte de o dragoste care nu piere niciodată, așa că înțelegerea ei ne este cu mult peste putință. Ca s-o aducem mai aproape, trebuie să ne întâlnim față în față cu anii noștri de pângărire a dragostei Lui.

„Tată, iartă-mă că am răpit adevărul creat de Tine despre dragoste, și am încercat să-l folosesc ca să se potrivească propriilor mele standarde de dragoste. Mărturisesc că n-am iubit niciodată cu adevărat, nici n-am învățat să primesc dragostea Ta desăvârșită. Mă vei ajuta să învăț să fiu un iubitor adevărat, ca să Te pot iubi mai întâi pe Tine, Tată, și apoi să-i iubesc pe alții?”

Aceasta este rugăciunea care va schimba propria ta icoană a dragostei în icoana Lui a dragostei. Această rugăciune de pocăință, îmbrățișată adânc în conștiința ta reînnoită, va îndepărta sabia de foc de la Pomul Vieții, și-ți va da din nou acces la viața îmbelșugată care a fost mereu menită copiilor lui Yahweh!

Ești copilul Lui, copilul Lui pe care-l iubește dincolo de puterea ta de a-l cuprinde. Și El vine curând! Dacă până atunci n-ai trăit dragostea, o vei trăi. Dar ia aminte la această mustrare: când vei privi înapoi la viața ta, vei socoti irosită fiecare clipă în care n-ai trăit în dragostea cea adevărată!

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții [oamenii] vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții [dacă veți continua să arătați dragoste unii față de alții]. (Ioan 13:34-35)