Însușirile Dragostei (15)

„Dragostea rabdă toate lucrurile!” (1 Corinteni 13:7) Dragostea rabdă toate lucrurile, și de aceea, Yahweh rabdă toate lucrurile!

A locui sau a rămâne, aceasta este icoana pe care răbdarea o zugrăvește în cuvinte. Aceasta este întruparea cuvântului: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” (Deuteronomul 4:31) Pentru că hotărârea lui Yahweh de a iubi ce nu poate fi iubit este un legământ unilateral (numai Yahweh face acest jurământ), atunci hotărârea de a rămâne cu tine în timp ce te lepezi de eu este menită să fie o mângâiere de proporții cerești.

Pentru cei care iau hotărârea conștientă de a se supune poruncii din 1 Corinteni 6:19, că „viața ta nu este a ta”, lucrarea sfințirii dezrădăcinează apoi cele mai adânci straturi ale egoului. Adânc cheamă pe adânc, la vuietul căderilor apelor Tale; toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine. (Psalmii 42:7)

În această spălare adâncă, resentimentul față de Yahweh vine mai întâi, iar apoi, pe măsură ce curățirea continuă, o adâncă scârbă față de tot ce ai reprezentat odinioară. Începi să-ți disprețuiești propria fire pământească și rămâi uimit de câtă stricăciune există cu adevărat în tine. De la „De ce nu mă ajuți”, la „Nu-mi vine să cred că M-ai iubit vreodată și ai ales să mă mântuiești.”

Aceasta este dovada predării intelectului firesc, și supunerea la mutarea minții desăvârșite a Lui, sădită în tine. Dragostea Lui rabdă toată împotrivirea ta față de dragoste, până când primești dragostea Lui, și apoi devii dragoste. Aceasta este mântuirea ta, o minte desăvârșită a dragostei.

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții [oamenii] vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții [dacă veți continua să arătați dragoste unii față de alții]. (Ioan 13:34-35)