Împăratul mai-multului

Am întâlnit un om, un om smerit. Fusese smerit de tipare de suferință. Soția lui, luată de la el într-o țară străină și întemnițată din pricini necunoscute lui. Cei patru copii ai lui, dispăruți luni de zile și abia descoperiți de curând, împrăștiați printre prieteni și rude. Da, el însuși întemnițat, fără nicio cale de a comunica cu vreunul dintre ei.

Îmi spune: „Ce pot face decât să am încredere? În fiecare zi mă rog și aștept, doar-doar aș auzi vreo veste. Mă rog ca soția mea să fie bine, și să fie curând reunită cu copiii. Mă rog ca într-o zi să fim din nou toți împreună. Sprijină-mă potrivit cuvântului Tău, ca să trăiesc; și nu mă lăsa să fiu dat de rușine în nădejdea mea. (Psalmul 119:116)”

M-a privit în ochi; puteam vedea adâncurile sufletului lui. Cuvântul „predat” mi-a venit în minte. Ca lui Iov, totul îi fusese luat.

Este „firesc” să iei aminte la o astfel de suferință și să fii recunoscător pentru ce ai. Așa ne-am programat mintea, aproape ca și cum „ne-am mulțumi cu puțin”. Avem astfel de gânduri; „Ei bine, dacă el poate fi plin de nădejde și o duce atât de rău, mă simt «vinovat» că mă simt rău. Ar trebui să fiu mai recunoscător, chiar dacă doresc mai mult. Da, Tată, trebuie să mă mulțumesc cu ce am.”

Este oare aceasta ce are Yahweh pentru noi? Este aceasta mai mult decât putem cere, gândi sau ne putem închipui? (Efeseni 3:20)

Declar că aș greși dacă nu aș vesti contrariul. „Tu ești Tatăl mai-multului. Tu ești marele Eu Sunt. Tu ești Cel infinit. Știu asta pentru că ai sădit-o în inima pe care mi-ai dat-o. Te-ai arătat a fi astfel. Din aceste motive, nu mă pot mulțumi cu puțin. Vreau plinătatea vieții, nu doar să mă descurc. Trebuie să cred în mai-multul cel din belșug, Tată. Tu ești Împăratul mai-multului, și vin la Tine în ascultare.”

Da, sufletul meu strigă „Belșug!” și, cu asta, Tată, o las în seama Ta.

Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și s-o aibă din belșug. (Ioan 10:10)