Suficiența de sine

Trebuie să devin veșnic slab (fără sprijin pe „sine”) ca să devin veșnic puternic (sprijinit doar pe El). Slab și blând înseamnă puternic! (2 Corinteni 12:10) Totuși, înclinația firească (dorința centrată pe eu) este să spună, „Trebuie să fiu puternic!” Acesta nu este însă tiparul potrivit.

Privește-L pe Cel scuipat, zdrobit, chinuit și ucis. Și El a îndurat toate acestea pentru „bucuria care-I era pusă înainte.” (Evrei 12:2) Ca să răscumpere oamenii, S-a făcut nimic. Nu S-a făcut puternic în fire, ci puternic în Duh!

Dar, ce facem cu „talentele mele firești”? Nu trebuie oare să-mi folosesc darurile? Întrebarea mai bună pe care ți-o poți pune este despre motivația faptelor tale. Este puterea care ți-a fost dată ca să-ți împlinești propriile planuri? Iată miezul problemei; sunt planurile tale menite să-ți mulțumească „sinele”? Îndrăznim noi să încetinim ca să fim siguri că planurile noastre se aliniază cu ale Creatorului nostru? Au fost mereu talentele Lui, darurile Lui.

În trecut, s-au luat acțiuni rapide și hotărâte fără să se ia în seamă o întrebare ca aceasta; „Tată, ce vrei să fac cu abilitățile pe care mi le-ai dat?” Mi-a luat totul ca să înfiereze veșnic această întrebare în centrul intelectului meu. Tot ce nu era din El a fost zguduit din temelii, îndepărtat! Nu trebuia să se întâmple așa. N-a fost „NEVOIE” să se întâmple așa! Înțelegi? Orice nu este făcut de El și prin El eșuează. Va fi îndepărtat; se va întoarce împotriva ta.

„Îndepărtarea celor ce pot fi clătinate—adică lucrurile create—pentru ca să rămână cele ce nu pot fi clătinate.” (Evrei 12:27) Judecata începe în casa Lui (centrul conștiinței tale). Da, asta înseamnă tu; înainte ca oricine altcineva să fie judecat, tu vei fi judecat. Vei fi primul la rând. (1 Petru 4:17)

Atât de mult a fost dat, și atât de mult se așteaptă. Ia-Mă în serios. Oprește-te! Încetinește! Împacă-te! Fii pocăit! Atunci, El promite să ospăteze cu tine la o masă de dragoste a bucuriei veșnice (Apocalipsa 3:19-21).

Întoarce-te acum. O vei face oricum, forțat sau de bunăvoie. Dragostea Lui făgăduiește că o vei face.

Știu că tot ce face Cel Atotputernic va dăinui în veci; nimic nu i se poate adăuga și nimic nu i se poate lua. Cel Puternic face aceasta pentru ca oamenii să se teamă de El. (Eclesiastul 12:14)