Perspectivă

Copilașul Meu preaiubit, îmi îngădui să-ți împărtășesc ceva, ceva care te va ridica și te va purta? Te aud mereu. Chiar și atunci când zic „nu”, te aud. Da, am stăpânire deplină.

Când vezi vârful unui munte din valea de jos, aud rugăciunea ta preferată. „Adu-mă înapoi pe vârful muntelui!” Răspunsul Meu, adesea, este „nu”, copilul Meu. De ce? Ce părinte disciplinează un copil doar ca să-l readucă imediat apoi într-un loc mai bun decât înainte? Copii răsfățați ar fi rodul unor astfel de fapte.

A meritat Iov ce a primit? Da, Iov a meritat să vadă greșeala căii lui și să se pocăiască (Iov 42:6). Eu nu greșesc. Îngădui încercările; ele slujesc unui scop măreț. Încercările disciplinează ca să aducă răbdare și maturitate. (Citește Iacov 1:2-8)

Iată cum te voi purta. Cuvintele pe care ți le spun descoperă tipare care trebuie să-ți dea o perspectivă nouă. Aceste tipare sunt o călăuză ca să cauți și să cunoști căile Mele. Cum tiparele Mele sunt gândite să poată fi descoperite și cunoscute de copiii Mei (Matei 13:11), recunoașterea lor este un prilej să vii la Mine cu îndrăzneală (Evrei 4:15-16).

Ascultă acum; liniștește-ți mintea. Trebuie Eu să înlătur muntele când tu poți să-l urci? Dacă te duc Eu pe vârf, pe vârf vei sta. La fel, dacă urci tu pe vârf, pe vârf vei sta. Dar ce folos ar fi pentru credința ta dacă s-ar face pentru tine fără strădania ta, „știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.” (Iacov 1:3-4)

Aceasta este o perspectivă nouă. Este o zi nouă cu o ungere proaspătă spre limpezime, o limpezime care vine odată cu înțelepciunea și priceperea. (Iacov 1:5)

Vezi, copilul Meu preaiubit, mergem spre vârf. Este de neînlăturat. Vom sta împreună odată ce aceasta se va împlini. Te voi hrăni. Te voi ajuta. Îți voi fi călăuză. Niciun fir de păr nu se va pierde. Niciun os nu va fi frânt. Urcă, copilul Meu, spre cele mai înalte culmi. Te aștept.