Turma Mea cea aleasă

Acela care suferă, este al Meu. Acela care plânge, este al Meu. Acela care este respins, este al Meu. Acela care este înspăimântat, este al Meu.

Nu v-am spus: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi”? (Luca 5:31)

Nu Îmi pasă de firea naturală. Sunt cu privirea ațintită asupra inimii (centrul înțelegerii, al minții) și asupra lucrurilor legate de schimbarea duhovnicească. Schimbarea din nebunie (mintea condusă de eu) în înțelepciune (mintea condusă de neprihănire) este ceea ce Îmi aduce slavă. Cei care vin la Mine „bolnavi” se potrivesc întru totul, căci cine ar mai rămâne să vină dacă nu cei bolnavi?

Eroii voștri nu înseamnă nimic pentru Mine. Nici cei vestiți nu Mă impresionează. Cei înțelepți ai voștri, toți lipsiți de înțelepciunea adevărată. Nu sunt impresionat de praful Meu în starea lui firească. Un duh zdrobit și mâhnit este ceea ce-Mi place (Isaia 66:2).

De la vechea zidire la cea nouă, acesta este proiectul de schimbare care Îmi place. Însușirile Mele de măreție sunt smerenia, pacea, înțelepciunea și bucuria în duh, nu cum prețuiesc oamenii. Omul căzut ar prefera mai degrabă să sărbătorească banii, statutul și lauda de la ceilalți oameni.

Dacă aceste cuvinte te tulbură, ești probabil în pericol să fii înghițit. Da, dacă părăsești turma, nu te mai pot păzi. Lupii și leii te așteaptă, și ei au gust pentru tine, căci i-ai hrănit de multă vreme. Turma Mea își cunoaște Păstorul. Turma Mea nu ar părăsi niciodată grija Mea; le-ar fi frică să părăsească grija Mea.

Privește lucrurile așa cum le privesc Eu. Înțelege înțelepciunea Mea. Dorește neprihănirea Mea, nu valorile lumii. Nu pot binecuvânta decât ceea ce aprob, și stau împotriva poftelor firii tale. Cedează! Supune-te Mie cu orice preț.

Nici nu poți pricepe ce am plănuit pentru tine; este mai mult decât ai putea cere sau gândi. Dacă ai gusta chiar și o îmbucătură din masa pe care ți-am pregătit-o, ai lua masa cu Mine și n-ai mai mânca niciodată din troaca porcilor.

Apoi s-a dus și s-a alipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe câmpiile lui să-i pască porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire, și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” (Luca 15:15-17)