Purtându-i jugul

Este bine ca omul să poarte jugul cât este tânăr. Să stea singur și în tăcere, căci Yahweh i l-a pus pe grumaz... Căci dacă mâhnește pe cineva, tot are milă de el, după îndurarea Lui cea mare. (Plângerile lui Ieremia 3:27-28, 32)

Mă trezesc singur, fără soția mea alături. Aud glasul copiilor mei, dar numai în mintea mea. Da, Tatăl meu, jugul acesta este diferit. Acesta nu este ușor.

Jugul acesta mă duce atât de departe de lumină, încuiat fără lumină de soare directă, fără lumina directă a FIULUI. Trebuie să-mi croiesc drumul înapoi. „Să se sature de rușine,” (v. 30) ai spus Tu. Cu siguranță, toate cuvintele Tale se împlinesc.

Tot ce am crezut eu că înseamnă libertate a dispărut. „Izolare,” strigă temnicerii mei. Ușile se închid. Sunt încuiat. Locuința mea nu-i mai mare decât o cămară. Sunt singur, în tăcere.

Cuvântul Tău zice: „Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.” (Proverbele 24:16)

Încet, mă ridic. Vrăjmașul încearcă tot mai stăruitor să mă țină jos. Oare știe că nu mă vei lăsa să cad, Tată? I-ai descoperit că nu voi fi făcut de rușine, nici osândit? Știe el că slugile lui vor fi curând în pace cu mine? Știe el că sunt al Tău?

Toată această durere, trădare și pierdere; „Este bine,” zici Tu. Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Te iubesc pe Tine, al celor care sunt chemați după planul Tău. (Romani 8:28)

De aceea, Tată, mă voi încrede în Tine, căci unde altundeva aș putea merge? Pot să mă ridic, Tată? Am învățat lecția aceasta, lecția aceasta a vieții? Voi purta și mai mult? Voi face după cum zici Tu. „Bucură-te numai în Mine, numai în Mine.” Acestea sunt cuvintele Tale.