Sunt Necesare Atât de Puține Cuvinte

O singură minte! Și dacă o singură minte, atunci desigur, o singură vorbire! Și cum poate un om să atingă asta? „Da, Tată”, și „Îmi dai voie, Tată?”, nici mai mult, nici mai puțin.

Am vorbit despre eu și despre dorința „sinelui”. Firescul, materialitatea și senzualitatea sunt toate înfășurate în mintea omului. Nu va avea niciodată sens pentru mintea aceea căzută că tiparele pot fi atât de „ușoare” și jugul lui Yahweh atât de „ușor”, dar sunt așa!

Unora dintre voi le va lua patruzeci de ani; alții vor merge mai repede în țara promisă și vor trece prin temerile voastre și vor găsi darul smereniei așteptându-i. „Da, Tată”, și după aceea, „Îmi dai voie, Tată?” Ar putea fi cu adevărat atât de simplu? Ce a vrut să spună când a zis că Fiul Lui a fost „jertfa finală”? (Evrei 10:12)

Dacă facem un calcul de bază, am avea dreptate să afirmăm valabilitatea unei ecuații ca aceasta: „Cantitatea de rezistență din partea eului meu firesc este direct legată de percepția mea despre cât de ușor este să fiu una cu Yahweh.” Dacă crezi că unitatea cu Yahweh este grea, atunci îți fertilizezi firea pământească.

Adu-ți aminte, ușor și lejer, nu greu și apăsător! Așa reușești. Înțelegi?

Dacă tot nu e clar, să-ți amintim de cuvintele profetului Ieremia pe care le-am citit ieri, în „Renunță la Tot.” Ar trebui să te ajute. „O, Yahweh, știu că nu de om atârnă calea lui; nu în puterea omului care umblă stă să-și îndrepte pașii. O, Yahweh, mustră-mă, dar cu dreptate; nu în mânia Ta, ca să nu mă aduci la nimic.” (Ieremia 10:23-24)