Yahshua, Tu, Faptă!

„Fiindcă tot ce nu vine din credință este păcat.” (Romani 14:23)

Cuvântul „din” folosit pentru a descrie ce se întâmplă din pricina credinței este o traducere mult prea slabă a prepoziției de aici. Nu e greșit; doar că nu face dreptate puterii credinței. Trebuie explicat ceva mai palpabil, chiar mai primar.

Orice nu se naște din credință; nu purcede din credință; nu iese din credința dinăuntru; nu este rodul credinței; din credință spre exterior, sau nu-și are originea în credință, este păcat! Credința trebuie să fie originea. Simți asta acum? Ceea ce se spune este că orice nu se înrădăcinează în adâncurile sursei sale, în acest caz credința, și apoi nu se extinde spre exterior ca să-și creeze impactul, este păcat. Nu are asta mai multă mușcătură decât „din”?

Ce ne spui, Tată? Că orice nu este produs prin viața lui Yahshua lucrând în mine este păcătos? Sub această poruncă, pot înțelege de ce le-ai spune oamenilor care pretind că Te cunosc: „Depărtați-vă de la Mine!” (Matei 7:22-23)

Fiecare gând, și fiecare faptă ce purcede din acel gând, trebuie să-și aibă originea în credință. Tată, aceasta înseamnă că fiecare lucru pe care cineva îl gândește, și apoi îl pune în faptă, trebuie să urmeze acest tipar: se naște în mintea noastră; apoi trebuie să-l măsurăm după cuvintele și viața lui Yahshua; apoi ajunge la picioarele noastre (stabilitate mentală în lege) pentru aprobarea finală, îngăduindu-ne să acționăm. Așa ar arăta o viață dacă fiecare faptă ar veni din sursa ei intenționată.

Credința se dovedește pe măsură ce imităm tiparele repetate ale vieții lui Yahshua; vom da socoteală pentru fiecare cuvânt pe care-l rostim (Matei 12:36). Aceasta confirmă de ce fiecare gând trebuie să se conformeze acestei revelații. „Din prisosul inimii (minții) vorbește gura.” (Matei 12:34-35)

Nu vrei să te alături fiecăruia dintre noi în această rugăciune? „O, Tată, ai vrea, prin Fiul Tău, să sădești asta în inima și sufletul meu ca tipar necontenit? Aceasta este cu adevărat transformarea minții.

Duhule Sfânt, știu că locuiești și cu Tatăl, și cu Fiul, și cu îndrumarea Ta voi atinge acest tipar de gândire și faptă. Acest adevăr trebuie să-mi pătrundă mintea pentru ca faptele mele să fie potrivite. Numai prin Duhul din om se poate face aceasta.

Mă predau tiparului, Tată. Întipărește-l în mine. Dacă mă răzvrătesc, întipărește-l oricum. Viața mea este a Ta, Tată; ia-o! Da, voi avea în mine mintea aceasta. Voi urma tiparul, căci oricum credința pe care mi-ai dat-o este cea care împlinește asta. Ești cu adevărat mărinimos.”