Du-mă Acolo

Tată, Te rog, du-mă acolo. Voi rămâne mereu doar agățat, Tată, ca un om care scrâșnește din dinți, așteptând o hotărâre finală? Dacă sunt biruitor în Yahshua Mesia, de ce simt că mă prăbușesc? Singura mea speranță este că Tu vei fi acolo să mă prinzi.

Dacă mi-ai lăsat pacea Ta (Ioan 14:27), atunci de ce încă o caut? Abba, ce este această pace care întrece orice înțelegere (Filipeni 4:7)? Mi-am dat voința Ție și mă lupt neîncetat să nu o mai iau înapoi. Doresc doar prezența Ta în locurile sfărâmate. Tată, va trebui mereu să lupt așa?

Promisiunea Ta este limpede: „Taci înaintea Yahweh, și nădăjduiește în El; nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul care își vede împlinite planurile lui rele.” (Psalmul 37:7) De ce, atunci, mă lupt să găsesc odihna aceasta? Cum pot pretinde biruința înainte ca lupta să fi început? Lasă-mă să aud glasul Tău: „Du-te, căci i-am dat în mâinile tale?” (Iosua 10:8)

Chiar dacă moartea a tot ce am cunoscut vreodată mă privește în față, să văd oare ce vezi Tu pentru mine? Mă predau Ție cu totul, chiar și părțile neîndoielnice. Ia-le oricum. Am nevoie de pacea și bucuria Ta în locul lor, Tată.

Să pot trece dincolo de a striga neîncetat după pace, spre pacea însăși? Îmi spui că e a mea, arată-mi cum să întorc cheia și să pășesc prin ușă în pace. Pe măsură ce îmi recunosc ticăloșia, să vină belșugul duhovnicesc! Dacă trebuie să cad, lasă-mă să cad în brațele Căpeteniei și Desăvârșitorului credinței mele (Evrei 12:2).

O, Cel Puternic al meu, sufletul mi se mâhnește în mine;
De aceea îmi voi aduce aminte de Tine din țara Iordanului,
Și din înălțimile Hermonului,
Din Muntele Mițar.
Adâncul cheamă adâncul la vuietul căderilor Tale de apă;
Toate valurile și talazurile Tale au trecut peste mine.
Yahweh Își va porunci bunătatea ziua,
Iar noaptea cântarea Lui va fi cu mine—
O rugăciune către Cel Puternic al vieții mele. (Psalmul 42:6-8)

Tată, Te rog, du-mă acolo.