Sfârșitul Unui Lucru

„Mai bine sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine un duh răbdător decât unul îngâmfat.” (Eclesiastul 7:8)

Oare pentru că „în sfârșit s-a terminat” scrie Solomon asemenea lucruri? Ce exprima el în suflarea acelor cuvinte, în timp ce vibrau pe corzile lui vocale?

Ai lua în seamă caracterul lui Yahweh în fiecare proces, preaiubitule? Ai atribui plăcerea și durerea, victoriile și înfrângerile, toate ca lucrare a mâinilor Lui?

Procesul nu ar trebui niciodată să se încheie cu o resemnare: „Trebuie doar să trec peste asta.” O introspecție mai sănătoasă ar da naștere unei alte concluzii: „Yahweh a orânduit lucrul acesta ca să înlăture un idol din viața mea, ca să nimicească o fortăreață din eul meu.” Durerea în lumea gândurilor înseamnă mereu moartea unor atașamente nepotrivite față de ceva din tărâmul fizic.

Și astfel, concluzia lucrului este înlăturarea legăturilor mortale față de lucrurile nesfinte; acesta este scopul procesului supranatural. Și pentru că scopul este supranatural, concluzia lui va avea rezultate supranaturale: „Mai bine, cu siguranță, sfârșitul unui lucru decât începutul lui! Și răbdarea este întotdeauna mai bună decât mândria.”

Yahweh este foarte răbdător în a înlătura mândria dinăuntrul tău, care de fapt te ține departe de El. Imaginează-ți o mare dragoste care nu piere niciodată, singurul Lui fel de a iubi, și apoi imaginează-ți cum tânjește acea dragoste să-ți învăluie întreaga ființă. Dar fiind dragoste adevărată, nu are altă opțiune decât să aștepte (1 Corinteni 13:4)!

Această dragoste desăvârșită, de nepătruns, care tânjește să te învăluie, așteaptă cu răbdare în timp ce tot ce o respinge este înlăturat dinăuntrul tău. Orice frică trebuie izgonită pentru a locui în dragostea desăvârșită (1 Ioan 4:18). Toată mândria face loc blândeții; și orice laudă de sine se învăluie în smerenie (1 Corinteni 13:4).

Ascultă cu atenție concluzia lucrului. Pentru că ți-a fost dată descoperirea acestui tipar, înțelegerea și înțelepciunea acestui proces, poți lua parte la supranatural; poți să-L lauzi și să-I mulțumești chiar în timpul procesului (Psalmii 100:4).

„În ziua fericirii, fii fericit, iar în ziua nenorocirii, gândește-te că Yahweh a făcut și una și pe alta, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el.” (Eclesiastul 7:14)

Și chiar dacă nu știi ce te așteaptă, nu trebuie să aștepți sfârșitul unui lucru ca să-L lauzi; sfârșitul este ÎNTOTDEAUNA mai bun decât începutul!

Notă personală: Ca întotdeauna, nu citesc niciodată devoționalele decât atunci când le deschid ca să le editez. Dar ceea ce s-a întâmplat în viața mea în ultimele săptămâni este exact acest proces. Chiar am gândit lucrul acesta: „Trebuie doar să trec peste asta.” Am numărat zilele până în ziua în care nu voi mai fi „OBLIGAT” să stau la calculator ore în șir ca să scriu și să editez. „Am nevoie doar de câteva zile libere”, mă gândeam eu.

Brațul, mâna și încheietura mea au fost chinuite de durere. A trebuit să-mi schimb poziția și să trec de la maus la trackpadul intern, apoi la un trackpad extern și înapoi. A ajuns până acolo încât, în orice zi, trebuie să trec de la unul la altul dintre cele trei doar ca să duc ziua la capăt, doar ca să gestionez durerea arzătoare din încheietura mâinii. „Doar câteva săptămâni, doar câteva zile mai”, îmi spuneam.

Dar atunci Yahweh mi-a vorbit. Mi-a arătat că acesta era „sinele” meu, rămășițele eului meu (mândria) care se agăța cu unghiile și dinții de ultima urmă de speranță că NU VA TREBUI SĂ MOARĂ.

Simțeam că nu mai pot gândi limpede. După sute de zile la rând, mintea mea era goală, amorțită și în durere. Eram confuz, furios, deprimat și fără motivație. După sute de zile în care am fost 100% încrezător în îndrumarea Lui supranaturală pentru fiecare devoțional, fiecare cuvânt editat și toate Scripturile pe care am fost inspirat să le adaug, deodată eram gol!

Cu toate acestea, în fiecare dimineață când mă trezeam să citesc devoționalul zilei, ceea ce ieșea dintr-o minte care ieri părea goală, amorțită și fără motivație, era pe deplin ceresc și inspirat. Ceea ce îmi arăta El era: „Nimic din tine, Jeff. Totul din Mine! Dintotdeauna a fost Mine.”

Și apoi, în ziua 361 a anului, la doar patru zile de sfârșit, în timp ce mă așezam să editez acest devoțional, numărul 362, l-am deschis să citesc „Sfârșitul Unui Lucru”! Tot ce am putut spune a fost: „O, Yahweh, Tu ești credincios și adevărat. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan 3:30)

Și cu siguranță sfârșitul unui lucru este mai bun decât începutul lui.