Prețul și harul Său

Nouăsprezece devoționale, inclusiv acesta; atâtea au mai rămas. Nici măcar noi nu știam că această lucrare se va încheia la trei sute șaizeci și cinci, nu până de curând. A fost cea mai desăvârșită părtășie între noi trei, prizonierul (Michael), eu (Jeffrey), și Duhul Sfânt (Ruach).

Și pe măsură ce ne grăbim spre încheiere, se desfășoară încă un tipar supranatural. Este dansul recognoscibil dintre prețul uceniciei și harul Lui de a ne ascunde ceva îndeajuns de mult, ca să nu dăm înapoi. Ce vrem să spunem?

Acum zece ani (2004), Yahweh m-a chemat (pe mine, Jeffrey) să scriu o carte, „Inima lui David”. M-am apucat imediat de lucru din ascultare, dar dacă aș fi știut dinainte ce avea să însemne acea călătorie de optsprezece luni, aș fi „refuzat politicos”.

Cu un an în urmă (sfârșitul lui 2013), Yahweh mi-a vorbit din nou limpede și mi-a spus să adun și să editez aceste devoționale în unitate cu fratele meu; și din nou am ascultat cu bucurie. Dar, dacă aș fi putut prevedea timpul și efortul implicate, aș fi fugit ca Iona!

Vezi, harul Lui a acoperit ceea ce nu trebuia să știu, îndeajuns de mult ca să mă lase să intru atât de adânc încât să nu mai fie cale de ieșire. Dar, cât de bun este El. Rodul plătirii prețului a fost mai mult decât putem cere, gândi sau ne putem închipui (Efeseni 3:20).

Dar, să nu te înșeli, preaiubitule; vei plăti prețul uceniciei; există mereu un preț pentru ascultarea radicală bazată pe credință. Da, vino exact așa cum ești; dar, dacă vrei să-L urmezi, fii pregătit să pierzi tot ce ești, după ce vii. Ridică-ți propriul tău stâlp de chin, leapădă-ți firea pământească și urmează-L pe Yahshua. Duhul este cel ce dă viață; firea pământească nu folosește la nimic. (Ioan 6:63)

Închipuie-ți că știi de la începutul umblării tale de credință că te va costa viața ca să ajungi asemenea Lui, și, știind aceasta, tot alergi la El. Exact asta a trăit Petru când a strigat: „Stăpâne, la cine să ne ducem?” (Ioan 6:68)

Și acum, pe măsură ce acest anotimp se apropie de sfârșit, Yahweh este din nou credincios să ne îndrume pașii (Proverbele 16:9). Următoarea lucrare va fi să dezvăluie măreția Curții Împărăției Sale. Va fi un anotimp cu noi culmi și noi provocări, și, cel mai costisitor, noi ispite de a renunța. Totuși, harul Lui este de ajuns ca să ascundă de închipuirea noastră costul final al ascultării. Aceasta o va face doar atât cât să ne apropie destul, moment în care și noi vom striga: „Stăpâne, la cine să ne ducem?”

„Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii lui, pe frații și pe surorile lui, ba chiar și viața lui, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și duce stâlpul lui și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca 14:26-28, 33)

Prin harul Lui, uneori, El ascunde prețul uceniciei. Ai face bine să recunoști când face aceasta, și să-I mulțumești. Aduce slavă Lui. Pe lângă asta, la cine altcineva te-ai putea duce?