Căile celor neprihăniți

„Ci se va face odată judecată după dreptate, și de ea se vor bucura toți cei cu inima curată.” (Psalmii 94:15)

Îndreptățirea are o singură sursă, pe Yahshua Mesia. Îndreptățit: a fi drept; a face drept. Și ce a fost trimis El să îndrepte? Scopul Lui era să întoarcă inimile (gândirea) copiilor înapoi la Tatăl. (Luca 1:17, din Maleahi 4:5-6) A venit să-ți îndrepte mintea!

Cât de des a îndemnat El: „Ați auzit că s-a zis… dar Eu vă spun…” În Predica de pe Munte, Matei 5-7, Yahshua Se prezintă drept marele agent al schimbării. Dar oare Legea Tatălui Său sau cuvintele profeților a venit El să le modifice? Nicidecum!

Dimpotrivă, El a zis: „N-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17) Să împlinească? Nu, nu să le facă El pentru tine, ci mai degrabă să le umple de sensul lor deplin. Cu alte cuvinte, a venit să-ți corecteze gândirea greșită despre ele. El a fost agentul care a venit să schimbe tiparele minții tale, nu adevărul cuvântului Tatălui Său.

Învățăturile Lui au dezvăluit tiparele greșite de gândire pe care oamenii le învățau unii de la alții și apoi le aplicau propriului lor sistem de credință. De multe ori, înșelăciunea venea dintr-o rătăcire voită; alteori, era doar neștiință. Cred că termenul modern pentru o asemenea erezie este RELIGIA. Yahshua este cel dintâi educator anti-religie care, prin toate învățăturile Lui, a repetat o singură temă majoră: „Nu gândurile tale; nu voia ta; ci doar voia Tatălui!”

În Grădină (tărâmul de gândire ocrotit, controlat doar de Yahweh), primul Adam a primit porunci, nu alegeri. „Mănâncă din pomii aceștia, nu din acela!” Omul nu a fost niciodată menit să „gândească” pentru sine. Căderea a venit când Adam a crezut că i s-a dat de ales să facă altceva decât ce i se poruncise.

Ascultă cu mare atenție, preaiubitule; dacă totul în grădină era în starea lui desăvârșită (mentală, desigur) înainte de cădere, atunci „a alege” să faci altceva decât ce era deja poruncit nu era nimic mai puțin decât o încercare de a schimba desăvârșirea! Faci același lucru când îți „alegi” propria cale (sinele). Dorești și încerci să „adaugi” la sau „scazi” din ceea ce este deja desăvârșit. În esență, gândești: „Pot face mai bine decât desăvârșirea Lui!” Aceeași gândire greșită este ceea ce ai putea numi „liberul arbitru”.

Ascultă cu atenție! Dorința ta lacomă și hotărârea ta aprigă pentru liberul arbitru este de fapt o hotărâre răzvrătită pentru o voie separată de Tatăl. Împotrivirea ta față de această realitate este foarte probabil motivul pentru care te întorci iar și iar la vărsătura ta.

Am ajuns la o vorbă de oameni maturi. Nu mai sunteți prunci hrăniți cu lapte, ci acum poftiți hrană tare. Învățăturile celor neajunși trebuie să lase loc unei substanțe spirituale adânci. (Evrei 5:12-14)

Dar nouă Cel Puternic ni le-a descoperit [înțelepciunea Lui ascunsă] prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale Celui Atotputernic. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile Celui Puternic afară de Duhul Celui Puternic. Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Cel Atotputernic, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Cel Puternic prin harul Său. Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului Celui Puternic, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci „cine a cunoscut gândul lui Yahweh, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Mesia. (1 Corinteni 2:10-16)

Și acum Psalmul are mult mai mult sens! „Ci se va face odată judecată după dreptate, și de ea se vor bucura toți cei cu inima curată.” (Psalmii 94:15) Omul duhovnicesc poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.