Cum să înfrunți furia

Începe cu o întrebare. Știai că drumul spre desăvârșire (mintea lui Mesia) scoate la iveală resentimentul față de Yahweh? Pentru unii, resentimentul este vădit; pentru alții, este ascuns în locurile tainice ale inimii. Pentru toți, ca să ajungă la chemarea cea înaltă, acest resentiment trebuie înfruntat.

Începe cu recunoașterea faptului că, fără Mesia, inima ta rămâne înșelătoare mai mult decât orice și deznădăjduit de rea; și că nici măcar n-ai vreo șansă s-o recunoști fără El (Ieremia 17:9). Toate gândurile tale, tot „sinele” tău, nu pot produce decât o depravare totală. Chiar și ceea ce socotești neprihănire nu este mai curat decât o haină mânjită fără El (Isaia 64:6). Poți aprecia și mai bine de ce, dacă te gândești că, pentru a fi socotit desăvârșit, chiar Yahshua a trebuit să recunoască: „Eu de la Mine Însumi nu pot face nimic.” (Ioan 5:30)

Echivalentul acestor cuvinte pentru tine, preaiubitule, ar fi: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească [totalitatea gândurilor]; căci am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac... O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:18, 24)

Acceptarea acestei realități provoacă în conștiința ta o adâncă trecere prin vale: „Dacă la cel mai bun al meu, tot ce pot vreodată produce de la mine este un trup de moarte, gânduri îngrozitoare și depravate, atunci doar Yahweh mă poate elibera din această depravare.” Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulțumiri fie aduse Celui Atotputernic — prin Yahshua Mesia, Stăpânul nostru! (Romani 7:24-25)

Tot ce este cuprins în gândul acesta: „O, nenorocitul de mine!” este susținut de totalitatea Scripturii, și totuși, la un anumit punct în vale, acest gând va naște în tine o furie pe care n-ai știut niciodată că există, și această asprime îndreptată chiar spre Cel Atotputernic.

De la: „Te rog, Tată, nu lăsa să se facă voia mea. Te rog, nu mă lăsa nici măcar să încerc să gândesc de la mine”, până la: „De ce mai lași, Tată, ca gândurile mele să pătrundă totuși? De ce este conștiința mea încă atentă la gânduri care sfidează tot ce spui Tu că este adevărat?” Cea mai mare dorință a ta va deveni nevoia de a nu gândi de la tine, și de a nu dori niciodată ca voia ta personală să intre măcar în ecuație. Și totuși, ea intră!

„Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” „Căci știu că în mine (adică în firea mea pământească) nu locuiește nimic bun; știu că de la mine nu pot produce decât răutate, și mă pocăiesc de tot ce sunt, și totuși Tu lași încă această luptă înăuntrul minții mele. Tu lași încă această răutate să biruie în mine, emoțiile mele fiind corupte de ea. De ce? De ce mă lași așa? De ce ești crud cu mine?”

Acestea sunt gândurile furioase pe care va trebui să le înfrunți pe drumul spre desăvârșire. Trebuie să ajungi la locul unde recunoști că timpul Lui pentru învierea ta personală (mintea mântuită) este la fel de mult sub controlul Lui ca și răscumpărarea ta însăși. Acest „de ce” este sub controlul Său suveran și va fi descoperit la timpul Lui desăvârșit.

Aceasta nu a fost menită să-ți răspundă la „de ce”, preaiubitule, ci să te îndemne să rezisti. Putem înțelege, și rezistăm împreună cu tine.

Iată meditația ta: „Am fost tras în țeapă pe stâlp [pentru că a fost și rămâne necesar] împreună cu Mesia și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Mesia trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul Celui Preaînalt, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2:20)