Câteodată

Câteodată mi-e atât de frică, de parcă, dacă aș dispărea într-o clipă, nimeni nu mi-ar duce dorul.
Câteodată mă țin de un fir uzat, ca și cum ce e mai bun mâine ar fi un fir încă neîntrerupt.
Câteodată totul pare o minciună, de parcă m-aș preface că această călătorie a fost dinainte rânduită.
Câteodată stau singur în tăcere și tânjesc ca tăcerea să răspundă singurătății mele.
Câteodată sunt nedumerit; de ce credința își găsește substanța în speranță, dacă speranța nu are substanță?
Câteodată sunt furios; cum pot credința și speranța să aibă vreo substanță, dacă singura lor dovadă este invizibilă?
Câteodată pare crud că am fost creat cu atâta slăbiciune; mă întreb de ce dragostea ar face un asemenea lucru.

Dar cine ești tu, om, ca să răspunzi Celui Atotputernic? „Va zice oare făptura celui ce a făcut-o: «De ce m-ai făcut așa?»” Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru cinste și un altul pentru necinste? (Romani 9:20-21)

Am învățat împreună atât de multe care ne-au ajutat să biruim asemenea gânduri. Deci de ce aici; de ce acum? Foarte simplu, este ca să te mângâiem. Este ca să știi că nu trebuie să te tulburi dacă aceste gânduri mai apar, chiar și după toată jertfa, toată strădania spre ascultare și tot dorul de a fi transformat după chipul Lui.

Yahshua Însuși, la capătul întregii Sale călătorii de ascultare, și stând ferm în speranța a tot ce fusese promis, a strigat: „De ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46) Toată viața Lui a fost o călătorie fără păcat și, la sfârșit, a trebuit și El să treacă prin îndoială. Împărăția era înăuntrul Lui, și într-o clipă, I-a fost smulsă. De ce? Era necesar să fie ispitit în toate lucrurile ca și noi, rămânând totuși fără păcat (Evrei 4:15). A fost testul final pentru ca El să fie eliberat de propria Sa voie, și a fost nevoie să Se îndoiască de Tatăl ca să-l ducă la capăt!

După aceea, Yahshua, știind că toate lucrurile se sfârșiseră acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!” Acolo era un vas plin cu oțet; au pus deci într-un burete umezit cu oțet, o ramură de isop, și i-au apropiat-o de gură. Când a luat Yahshua oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. (Ioan 19:28-30) A trebuit să primească oțetul din vasul tău în vasul Lui.

Adu-ți aminte, preaiubitule, robul nu este mai mare decât stăpânul lui; ce a fost necesar pentru El este necesar și pentru tine (Ioan 15:20). Nu te tulbura dacă uneori primești oțet; învierea ta este aproape. Nu ceda. Nu da înapoi. Curând, vei fi în slavă.