Totul se schimbă

Pe când ieșea la drum, a alergat la El un om, a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Yahshua i-a zis: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Cel Puternic.” (Marcu 10:17-18)

Nimeni nu este bun? Bun: în ebraică, tob, care implică „frumusețe”, și din grecescul agathós, care implică bunătate inerentă. Amândouă descriu ceea ce își are originea în Yahweh și este împuternicit de El în viața ta, prin credință. Yahshua mărturisește că nici chiar El nu este bun prin Sine Însuși, ci că TOATĂ bunătatea își are originea în Tatăl. Până nu tratezi acest adevăr ca pe o realitate, întreaga temelie a existenței tale duhovnicești va fi șubredă și imperfectă.

Ce se întâmplă cu conștiința ta când auzi afirmații precum: „Yahshua a trebuit să învețe să fie neprihănit și era pe deplin capabil să eșueze”? Căci n-avem un Mare Preot care să nu poată să Se îndure de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

Sau ce spui despre: „A fost voia lui Yahweh ca Mesia să nu fie desăvârșit până în clipa în care Și-a dat ultima suflare”? Căci se cuvenea ca Acela [Yahweh], pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la slavă, să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor. Și, prin faptul că El Însuși a suferit fiind ispitit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți. (Evrei 2:10, 18)

A fost ispitit; a suferit; era capabil să păcătuiască; și nu a fost desăvârșit până n-a răbdat până la capăt. Dacă doctrina ta este de felul celei larg răspândite, va trebui să reiei serios ce înseamnă sistemul tău de credință despre „Dumnezeu în trup”.

Dacă Yahshua a putut avea acces la atotștiința, atotprezența și atotputernicia Sa ca om, atunci cum ar putea El să mai fie un exemplu pentru noi? Dacă păcătuirea nu era posibilă pentru El, atunci cât de impresionant este că nu a păcătuit? Din nou! Dacă Îi era imposibil să păcătuiască, atunci ce mare lucru este că nu a păcătuit!

Ceea ce face viața Lui cu adevărat extraordinară este că Și-a lepădat „asemănarea cu Cel Puternic” și a devenit asemenea unui om. Și apoi, ca om ispitit în toate felurile să păcătuiască, a împlinit desăvârșirea lepădându-Și „sinele” și devenind din nou asemenea Celui Puternic. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Mesia Yahshua, care, măcar că avea chipul Celui Puternic, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Cel Atotputernic, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor [renunțând la asemănarea Sa cu Cel Puternic]. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de stâlp. (Filipeni 2:5-8)

Și astfel ajungem să înțelegem că Acesta pe care Îl numim Mântuitor nu a proclamat niciodată că propria Lui bunătate avea să fie chemarea pentru cei care aveau să-L urmeze. A trecut fiecare încercare și a învățat ascultarea până la moarte, dar nu S-a lăudat niciodată cu Sine Însuși. Avea să fie mereu doar neprihănirea Tatălui în El, iar aceasta putea fi apoi transmisă prin El altora, care aveau să-și poarte propriul stâlp de tortură (Luca 9:23). Nu a cerut niciodată să fie proslăvit, ci a susținut mereu că orice slavă din El se datora Tatălui.

Aceasta are totul de-a face cu umblarea ta ca urmaș al lui Mesia. Și tu umbli în bunătatea Tatălui; și dă-I mereu toată slava, ca nu cumva să te dea pe față ca fiind ne-bunul (da, știm că nu este un cuvânt, dar ai înțeles ideea) care ești.