Condamnat

În cele din urmă, aduce cea mai curată bucurie atunci când renunți la ea pe deplin. Renunți la ce? La tot ce susține credința ta că ar exista vreun bine în tine, oricare ar fi el. Și pe acest drum îngust, unde te afli față în față cu adevărul, vei întâlni o realitate sobră: „Dacă ai fi lăsat pe mâinile tale, ai fi condamnat.”

Aprecierea deplină a ceea ce oferă mântuirea (procesul continuu prin care mintea ta este mântuită) este direct legată de recunoașterea ta a ceea ce ești mântuit. „Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.” (2 Corinteni 12:5) Laudă-te în El, pentru că slăbiciunea este cel mai bun lucru cu care te poți lăuda. Cel mai bun lucru cu care poți veni este acesta: „Vai de mine!”, am strigat. „Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, și ochii mei au văzut pe Împăratul, Yahweh Atotputernicul!” (Isaia 6:5)

Iar dacă ești smerit, îți vei aduce aminte cât de profund stricat ar fi fiecare aspect al conștiinței tale fără Duhul lui Yahweh. Orice ieșire din groapa în care te aflai se datorează doar harului Lui. Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Yahweh. (Efeseni 2:8)

Câți dintre voi ați fost răscumpărați din mormânt prin harul Lui, doar ca să începeți să credeți ideea absurdă că, cumva, ați devenit „buni” din pricina aceasta. Sunteți chiar atât de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, încercați acum să sfârșiți prin fire? Ați suferit atâtea în zadar — dacă a fost cu adevărat în zadar? (Galateni 3:3-4) Ați devenit judecători, îngâmfați, îndreptățiți pe voi înșivă, siguri pe voi, în loc să fiți întristați, disperați, smeriți și cumpătați?

Apropiați-vă de Cel Atotputernic și El Se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, oameni cu inima împărțită. (Iacov 4:8) Poate ai fi îndeajuns de îndrăzneț ca să-L întrebi pe Yahweh: „Cât de stricat sunt eu fără Tine?”

Când ai o descoperire a măreției răutății propriei tale dorințe „de sine”, și tu vei fi îngrozit de alternativa de a fi lăsat pe mâinile tale. Mintea celui care știe aceasta este mereu întristată, disperată, smerită și cumpătată.

Și odată ce purtăm semnul Lui, mărturisim că frica plină de evlavie față de soarta noastră fără El ne va ține ochii ațintiți asupra lui Yahshua, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2). „Am cunoscut că tot ce face Yahweh dăinuiește în veac, și la aceasta nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și Yahweh face aceste lucruri ca oamenii să se teamă de El. Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost, și Yahweh caută ce a trecut.” (Eclesiastul 3:14-15)