Paharul mântuirii

„Voi lua paharul mântuirii și voi chema Numele Tău, Yahweh.” (Psalmul 116:13) Paharul, un vas care ține laolaltă ceva, dar, la figurat, o parte dintr-un lucru. O parte din mântuire; de ce doar o parte?

Ce este această mântuire? În ebraică înseamnă izbăvire, sănătate, ajutor, sănătate mântuitoare, bunăstare și prosperitate. Ideea grecească de mântuire indică același lucru: bunăstare, prosperitate, izbăvire, păstrare și siguranță. Absent în mod izbitor este cuvântul răscumpărare. Și totuși, acest pahar al mântuirii este atât de des înțeles greșit, iar înțelesul lui adevărat este atât de ușor confundat cu răscumpărarea.

Răscumpărarea, însă, zugrăvește o imagine cu totul diferită în ambele limbi. Răscumpărarea indică eliberarea produsă prin plata unei răscumpărări. Tu nu poți face nimic în privința ei prin propriile eforturi, dorințe sau capacități. O imagine cu adevărat foarte diferită de declarația: „Voi lua paharul mântuirii.”

Această folosire neglijentă a limbajului susține o doctrină șubredă (nisip mișcător), care duce în mod inevitabil la o criză de identitate pentru cei care o practică. Cum provoacă o doctrină șubredă probleme de identitate? Să vedem ce se afirmă și cum eroarea zguduie terenul nisipos pe care ți-ai clădit speranțele. Această instabilitate fragmentează mintea, care nu poate împăca certitudinea că prețul răscumpărării a fost plătit o dată pentru totdeauna cu nesiguranța provocată de împrejurările exterioare mereu schimbătoare, care par să ceară o jertfă continuă.

Ai auzit spunându-se; ai spus-o și tu însuți: „O, am fost mântuit pe data de…” sau „Când ai fost mântuit?” Această doctrină fragilă sugerează că ești deja „mântuit”, dar apoi este contrazisă imposibil de versete precum: „Duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur.” (Filipeni 2:12) Preaiubitule, o casă (totalitatea gândurilor) dezbinată nu poate sta în picioare (Marcu 3:25). O casă dezbinată are probleme de identitate.

Aceasta este o altă răscruce în maturitatea ta duhovnicească. „Ce și când” al mântuirii este extrem de important pentru stabilitatea ta mentală și tăria ta duhovnicească. Nu un har ieftin, ci mai degrabă o convingere aprigă.

Paharul este capacitatea intelectuală de a primi și de a desluși înțelepciunea duhovnicească în conștiința ta; porția de intuiție supranaturală așezată în gândurile tale, o parte tot mai mare. Dar trebuie să ții minte că ea crește din dorința aprigă după ea. „Sunt mântuit” nu este acea dorință aprigă, preaiubitule. „Sunt răscumpărat și îmi duc la capăt mântuirea cu frică și cutremur” este!

Gândește-te să pui această întrebare următoarei persoane care îți spune că este mântuită: „Dacă ești mântuit, înseamnă că porția ta este plină, ai ajuns la lipsa de păcat, corect?” Exact asta este mântuirea: o minte care nu mai păcătuiește! O minte mântuită, o minte desăvârșită, o minte sfântă, paharul plin al mântuirii! Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. (Matei 24:13)