Lucruri nespuse (Patru)

Înțelepciune (perspectivă, revelație) individuală pentru tine personal: Afară strigă înțelepciunea, își înalță glasul în piețe; strigă unde e zarva mai mare, la porțile cetății își rostește cuvintele: „Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când vor găsi batjocoritorii plăcere în batjocură și vor urî nebunii cunoștința? Întoarceți-vă la mustrarea Mea! Atunci voi turna gândurile Mele [mintea Mesiei] peste voi, vă voi face cunoscute învățăturile Mele.” (Proverbele 1:20-23)

Iată următorul pas în tiparul primirii revelației chemării tale. Trebuie să primești și să aplici înțelepciunea. Înțelepciunea se învață, se câștigă și se discerne.

Înțelepciunea se învață din cuvântul însuși. „Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele Mele și nu te abate de la ele.” (Proverbele 4:5) Aplică cuvântul de la Geneza la Apocalipsa direct la toate împrejurările. Caută necontenit mintea și căile Creatorului Însuși.

Înțelepciunea se câștigă printr-o viață ascultătoare. „Luați seama deci să umblați cu grijă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:15-16) Solomon și-a arătat dragostea pentru Yahweh umblând după povețele primite de la tatăl său, David (1 Împărați 3:3). Ascultarea în cele firești duce la cele supranaturale. Ascultarea, mai întâi, în lucrurile elementare deschide ușa spre lucrurile mai însemnate ale scopului Lui, și apoi spre o cunoaștere lăuntrică a planului Lui pentru viața ta. Acea cunoaștere lăuntrică devine busola pentru tot ce vei încerca să faci.

Privește frumusețea tiparului din 1 Corinteni 2: 1. Mai întâi lucrurile elementare: „Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit ca să vă vestesc mărturia despre Cel Puternic cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Yahshua Mesia, și pe El tras în țeapă [înălțat pe stâlp]. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca CREDINȚA VOASTRĂ SĂ FIE ÎNTEMEIATĂ NU PE ÎNȚELEPCIUNEA OAMENILOR, ci pe puterea Celui Atotputernic.” (1 Corinteni 2:1-5) 2. Apoi lucrurile mai însemnate: „Totuși, ceea ce propovăduim printre cei desăvârșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. Ci propovăduim înțelepciunea Celui Puternic, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Cel Atotputernic, spre slava noastră, mai înainte de veci, și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi tras în țeapă pe Stăpânul slavei. Dar, după cum este scris: «Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Cel Atotputernic pentru CEI CE-L IUBESC.» [Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. — Ioan 14:15] — nouă însă Cel Atotputernic ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale Celui Puternic.” (1 Corinteni 2:6-10) 3. Și, în sfârșit, o cunoaștere lăuntrică: „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile Celui Puternic afară de Duhul Celui Puternic. Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Cel Atotputernic, ca SĂ PUTEM CUNOAȘTE LUCRURILE PE CARE NI LE-A DAT CEL ATOTPUTERNIC PRIN HARUL SĂU. Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului Celui Atotputernic, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul lui Yahweh, ca să-L poată învăța»? DAR NOI AVEM MINTEA MESIEI!” (1 Corinteni 2:11-16)

Începutul înțelepciunii este acesta: Dobândește înțelepciune. Chiar dacă te-ar costa tot ce ai, dobândește pricepere. (Proverbele 4:7) Învață cuvântul Celui Preaînalt; respinge înțelepciunea omenească; iubește-L pe Yahweh și ascultă de poruncile Lui, înțelege ce ți-a dăruit Cel Atotputernic în dar; și îmbracă-te cu mintea Mesiei. Atunci vei putea discerne glasul Creatorului tău.

Înțelepciunea se discerne pentru vremuri și motive anume. „Dă, dar, robului Tău [Solomon] o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, ca să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, poporul acesta atât de mare la număr?” (1 Împărați 3:9) Înțelepciunea este unică pentru fiecare persoană și pentru fiecare situație; iar înțelegerea motivelor ei este un alt principiu cheie. „Toți împărații pământului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Cel Atotputernic în inima (mintea) lui.” (2 Cronici 9:23) Citește despre discernământul înțelept al lui Solomon când poruncește ca pruncul să fie tăiat în două, în 1 Împărați 3:16-28. Și ție ți se dă o asemenea înțelepciune în toate împrejurările, dacă ești dispus(ă) s-o înveți, s-o câștigi și s-o discerni.

Înțelepciunea nu ține la nicio dorință personală și preferă binele mai mare al altuia. Înțelepciunea moare pe un stâlp deși este cu totul nevinovată, și-i iartă pe cei ce o ucid. Strigătul inimii înțelepciunii este atât de bine reflectat de cuvintele lui Alfred, Lord Tennyson, în Atacul Brigăzii Ușoare, 25 octombrie 1854:

Nu al lor să răspundă,
Nu al lor să întrebe de ce,
Al lor doar să facă și să moară,
În valea Morții
Au călărit cei șase sute.