Ce Ar Spune Tatăl Nostru

Fără credință este imposibil să-Mi fii plăcut. (Evrei 11:6) Singura ta preocupare adevărată în viață ar trebui să fie dacă Îmi ești plăcut sau nu. Și ca să faci asta, trebuie să trăiești prin credință. Totuși, arăți constant o lipsă de credință lăsând alte preocupări să-ți domine prioritățile. Faci asta în câteva domenii-cheie.

Primul ar fi grija ta de a-ți menține programul rigid, cu alte cuvinte, planul TĂU pentru viața ta. Îți fixezi programul dinainte, ca și cum nu Mi-ar păsa să îndrum detaliile zilei tale. În asta, nu-Mi lași loc să te conduc spre cel mai înalt și mai bun lucru al Meu.

Ești mai supus programului tău decât îndemnului Duhului Meu? Ești dispus să fii flexibil, deschis să schimbi ceea ce credeai că sunt prioritățile zilei? Îți vei întrerupe planurile, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, la un semn de-al Meu, chiar dacă e incomod, chiar dacă e greu?

Al doilea ar fi grija ta pentru alții. Și prin asta nu mă refer la „mila creștinească”. Vorbesc despre preocupările tale privind planul Meu pentru cei de care îți pasă. Cu alte cuvinte, teama ta că îi voi dezamăgi sau că nu-i voi îngriji, ca și cum grijile tale ar putea înlocui providența Mea. Se preface a fi o preocupare autentică, dar este de fapt anxietate hrănită de o lipsă de credință că planul Meu le are în vedere binele.

Ai încredere că am grijă de tine? Sunt căile Mele mai înalte decât ale tale? Este planul Meu mai bun decât al tău pentru viața ta? Dacă nu te voi dezamăgi pe tine, îi voi dezamăgi pe ei? Poți deci să ai încredere în Mine pentru ceilalți? Nu-i voi ocroti și îngriji Eu pe cei pe care îi încredințezi în mâinile Mele, chiar dacă tu nu poți?

Odată ce vei prețui învățătura mai mult decât confortul, vei putea vedea mai bine toate împrejurările prin ochi duhovnicești. Cu acest fel de privire, vei putea trece prin învățătură rămânând totuși în pace (lăsând totul în mâinile Mele), indiferent de provocările cu care te confrunți sau pe care le vezi la alții.

Autoconservarea și strădania de a-i proteja pe ceilalți resping mereu suferința. Totuși, suferința este un instrument al harului, îngăduind Duhului Meu să slujească în situații dureroase. Toate acestea sunt pentru a împlini planul Meu suveran pentru tine și pentru cei de care îți pasă.

Așadar, lasă-ți deoparte programul înțepenit și ai încredere în Mine; și, dacă tot ești la asta, dă-ți jos masca. Odată ce-Mi vei preda cu credincioșie viața ta, va fi mult mai ușor să crezi că Eu am în vedere binele tău și al celor pe care-i iubești.

„Măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)