Evident

A înlocui ceea ce satisface pe moment, indiferent de adevărul statornicit, a fost calea omenirii de la început. Schimbul faptelor pe sentimente presară toată istoria omului. În mod evident, totul se reduce la o incapacitate de a-L crede pe Yahweh și Suveranitatea Lui, dezvăluind astfel o neîncredere primitivă în El, în metodele Lui, și în poruncile Lui. Există un preț greu de plătit, fizic și duhovnicește, pentru această lipsă de credință.

Necredința îmbătrânește mai întâi un om duhovnicește, și nu ne referim la faptul că îl maturizează. Îl face bătrân, în sensul de degenerat. Și cum îi afectează aceasta viața duhovnicească? Îl prinde în capcana acelorași doctrine greșite care au provocat neliniștea de la bun început. Credem că în limbaj modern ai spune-o astfel: „Unui câine bătrân nu-i mai poți învăța trucuri noi.”

Și după cum ai învățat atât de des în aceste devoționale, umbra fizică reflectă întotdeauna realitatea duhovnicească. Există un tipar care însoțește alegerile de neîncredere și necredință față de marele Eu Sunt; a fost stabilit în Grădină, și duce la moarte și la trudă! „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” (Geneza 2:17); „Blestemat este pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale.” (Geneza 3:17)

Poți rezista acestui adevăr, dar este zadarnic să te lupți dând din picioare împotriva țepușelor (Faptele Apostolilor 26:14). Trist este că istoria nu va vindeca omenirea de această problemă. Trebuie să fie o alegere personală, nu una istorică. Tot omul se trudește pentru gura lui, și totuși sufletul lui nu se satură niciodată. (Eclesiastul 6:7)

Dacă istoria ar fi putut face asta, exemplul lui Cain, ale cărui eforturi proprii au adus roade rele, ne-ar fi învățat această lecție (Geneza 4:3-7). În loc să dea ascultare avertismentului: „păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine; dar tu să-l stăpânești,” (v. 7) el a udat pământul cu sângele fratelui său. De aceea a fost blestemat „din pământ” (v. 11), care avea să dea roade rele pentru totdeauna (Geneza 4:10-12).

Dacă istoria ne-ar putea vindeca, Ieșirea din Egipt ne-ar fi învățat o lecție. Patruzeci și două de tabere numite în Numeri 33 (plus alte șaptesprezece menționate în alte locuri din Tora), toate fiind popasuri înainte de trecerea Iordanului. A fost multă ridicare și strângere a taberelor timp de 40 de ani, toți acei ani în plus și popasuri în plus din pricina neîncrederii și, prin urmare, a neascultării. Cui a jurat Cel Puternic că nu va intra niciodată în locul Lui de odihnă? Vorbea despre cei ce nu L-au ascultat. Vedem deci că n-au putut să intre din pricina necredinței lor. (Evrei 3:18-19)

În mod evident, cunoașterea istoriei nu contează. Tiparul continuă; și tu participi la el. S-ar putea să-l trăiești chiar acum, ispita de a alege sentimentele în locul faptelor; mulțumirea de moment în locul adevărului și al realității; neascultarea care duce la moarte și trudă, în locul încrederii în Suveranitatea Lui.

Leacul este și el în tine. Este o alegere pe care o poți face astăzi, o alegere de a crede totul despre El. O mare parte din credința necesară pentru asta este un dar deja depus în tine. Ultima piesă este alegerea ta. Iar ocazia apare când sentimentele tale contrazic credința ta.

Alege astăzi cui vei sluji; faptelor sau sentimentelor? Cât despre noi, vom proclama după cum ni s-a poruncit: „Eu voi sluji lui Yahweh!” (Iosua 24:15) „Întoarceți-vă la mustrarea Mea, și iată, voi turna Duhul Meu peste voi din belșug, vă voi face cunoscute cuvintele Mele.” (Proverbele 1:23)