Plânsul Meu

Când a auzit aceasta, Yahshua a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava Celui Puternic, pentru ca Fiul Lui să fie proslăvit prin ea.” (Ioan 11:4) „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.” (Ioan 11:11) Atunci le-a spus pe față: „Lazăr a murit. Și mă bucur, din pricina voastră, că n-am fost acolo, pentru ca voi să credeți. Dar acum, haidem la el.” (Ioan 11:14-15) Yahshua i-a zis: „Fratele tău va învia.” (Ioan 11:23)

Când Yahshua a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, plângând și ei, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat. „Unde l-ați pus?” a întrebat El. „Stăpâne, vino și vezi”, I-au răspuns ei. Yahshua plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!” (Ioan 11:33-36)

De ce crezi că M-am înfiorat în duh și M-am tulburat? Îți dau cuvintele Mele impresia că mă îndoiam că Lazăr va învia? Bineînțeles că nu! Atunci de ce am plâns? De ce am fost tulburat? De ce M-am înfiorat? Din pricina lipsei tale de credință! De ce trebuie să fie nevoie de învierea morților, de despărțirea mării, de vindecarea ologilor, și de atât de multe altele, pentru ca tu să crezi? De ce trebuie să existe mereu o minune? Nu-ți este de ajuns destinul tău veșnic, chiar dacă acesta era tot ce aveam pentru tine?

Credința ta este un dar, și totuși alegi mereu să te îndoiești. De ce plâng? Plâng din pricina minții tale îndoielnice. Plâng din pricina căilor tale încăpățânate. Plâng pentru tine, nu împreună cu tine!

Când au dat piatra la o parte, Eu am ridicat ochii și am zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că Mă asculți totdeauna; dar am spus lucrul acesta pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 11:41-42) Astăzi, tu ești cel care „stă împrejur”, și Eu tot mai plâng!

Atunci am zis: „Lazăre, vino afară!” (v. 43) „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” (v. 44) Astăzi îți spun: „Vino afară și scoate-ți hainele de mormânt care îți leagă mintea. Crede în Tatăl Meu. Crede că El M-a trimis. Șterge-Mi lacrimile.”