Eliana mea

Să știi în inima ta că, așa cum un om își mustră fiul [fiica], tot așa Yahweh, Cel Puternic al tău, te mustră pe tine. (Deuteronomul 8:5)

Amândouă brațele pe masă, cârlionți castanii-aurii revărsați peste ele. Doar o parte din coatele ei arămii se vedea.

„Eliana,” spun. „Ridică-ți capul, scumpo.” Ochii ei întristați și buzele ei bosumflate se ridică încet de pe brațe. În timp ce îi examinez frumusețea intensă, o întreb: „Te corectează și te disciplinează tăticul pentru că este supărat pe tine, sau pentru că te iubește?” Îi văd ochișorii căprui coborând adânc înăuntru, în locul unde se adună gândurile. Buzele bosumflate răspund apoi: „Pentru că mă iubești?”

Nesigură dacă a răspuns corect, mă privește cum îi apuc brațele și răspund: „Desigur că este pentru că te iubesc. Te voi iubi mereu. Nimic nu mă poate opri vreodată să te iubesc din ce în ce mai mult în fiecare zi. De aceea trebuie să te corectez pentru neascultarea ta.”

Îmi cercetez repede colțurile minții și mă întreb de ce s-ar putea vreodată îndoi de dragostea mea pentru ea. De ce ar percepe vreodată disciplina mea ca furie? De ce nu ar deosebi corectarea mea ca fiind dragostea mea pentru ea?

Răspunsul este destul de dureros și include unul dintre acele gânduri pe care toți vrem să le îndesăm undeva și să le uităm. Este posibil să te ascunzi de răspuns o vreme, dar nu pentru totdeauna. Toți trebuie să-l înfruntăm cândva. Ea percepe furie și nu dragoste pentru că faptele mele au învățat-o astfel. Cu bucurie pot spune că sunt fapte din trecut pe care Duhul le-a corectat în mine, dar totuși, trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru semănarea acelor semințe în ea. „Dragostea desăvârșită nu cade niciodată,” spune Scriptura (1 Corinteni 13:8), iar eu, cu siguranță, nu am iubit desăvârșit.

Există și o altă parte, și aceasta este partea ei. Este de asemenea ceva la care toți eșuăm. Nu reușim să înțelegem dragostea desăvârșită pe care Yahweh o are față de noi. Da, este mică, dar în curând va trebui să recunoască ceea ce trebuie să recunoaștem cu toții—frica. Ne temem cu toții de dragostea desăvârșită. Este frica că ar putea fi cu adevărat disponibilă, mai ales de la nevăzutul Marele Eu Sunt.

Adesea încerc să-mi imaginez dragostea Lui, una care niciodată nu a fost supărată pe mine. Deși El exprimă emoție, iertarea Lui este disponibilă mereu. Cel Puternic Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Mesia a murit pentru noi. (Romani 5:8) Disciplina Lui este mereu cuprinsă în dragoste desăvârșită. Tânjim ca dragostea desăvârșită să fie reală, dar ne temem de ea, poate pentru că, odată ce gustăm dulceața ei, vom realiza cât de searbăd este totul altfel.

Aceasta este dragostea pe care vreau ca Eliana mea să o vadă în mine și să o primească de la mine. Dar nu există nicio cale să fac aceasta până nu o voi fi primit de la El. I-am promis Tatălui meu Ceresc că nu mă voi teme să încerc. Poate voi avea curajul să o primesc. Poate și ea, și tu, veți avea de asemenea.

Nu aș putea dori altceva decât să o iubesc desăvârșit. Și dacă eu știu să dau daruri bune, cu cât mai mult Tatăl meu din Ceruri? (Matei 7:11) Este darul desăvârșit, Tată, ca Eliana mea să audă glasul Tău blând și lin în toate zilele vieții ei, șoptind: „Te iubesc, Eliana. Nu te voi dezamăgi niciodată. Voi fi mereu aici, te voi dori mereu, te voi prețui mereu, și te voi corecta mereu, ca și tu să fii desăvârșită în dragostea Mea. Voi fi mereu atât de recunoscător că te-am creat și că vei exista veșnic.”

Căci uitați-vă cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui mustrarea lui Yahweh, și nu te mâhni când ești mustrat de El. Căci Yahweh mustră pe cine iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” (Evrei 12:3-6, din Proverbele 3:11-12)