Necaz?

Definește-Mi „necazul”, copile. Percepe ce te necăjește, și vorbește-Mi despre aceasta. Și apoi ia aminte că numai perspectiva ta este cu adevărat necăjită.

Da, într-adevăr, singurul necaz real pentru tine sunt gândurile tale care te-au convins că copiii Mei ar avea vreun necaz. Cu alte cuvinte, leacul pentru necazurile tale este credința, iar pricina, lipsa ei.

Aceasta este o dimensiune nouă adăugată pe calea spre statura ta deplină în Mine; oricât ar fi de îngustă. Credința în sine este chiar substanța lucrurilor nevăzute (Evrei 11:1), și o parte din acea substanță este alegerea de a crede un adevăr care sfidează înțelepciunea omenească. Ce sfidează mai mult propria ta înțelepciune decât aceasta: copiii Mei nu au cu adevărat niciun necaz; întocmai așa, niciun necaz!

Când ți-am spus că „veți avea necazuri în lumea aceasta,” a fost oare pentru că eram îngrijorat sau neliniștit, sau pentru că tu ar trebui să fii? Desigur că nu, „Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Îți vorbesc într-o limbă pe care o poți înțelege; „veți avea necazuri.” Dar vorbesc și o limbă duhovnicească; „Eu am biruit lumea.” Firea (natura firească) nu poate percepe cuvintele duhovnicești, căci nicio făptură din fire nu poate sta în prezența Mea (Romani 8:5-9). Dacă ai îmbrăca omul duhovnicesc, când vin încercările n-ai avea altă alegere decât să mărturisești: „Mă voi bucura întotdeauna” (Filipeni 4:4) și „socotesc aceasta ca o mare bucurie.” (1 Petru 1:6)

Ascultă, copilul Meu; nu este niciun necaz în Împărăția Mea, iar Eu te-am răscumpărat ca să trăiești cu Mine în Împărăția Mea. Singurul necaz pe care-l ai este credința că tot ce spun Eu este adevăr. Eu sunt Abba Tată. Nu ai niciun necaz astăzi!

Aruncă asupra Mea toate grijile și neliniștile tale! Nu ți-am spus să-Mi dai tot ce te împiedică? (1 Petru 5:6-7)

Pășește peste ele, copilul Meu. Moștenirea ta te așteaptă. Eu sunt dragoste, și astfel este scris: „Nu voi da greș niciodată.” (1 Corinteni 13:8)