Cine M-a atins?

Și Yahshua a zis: „Cine M-a atins?” Fiindcă toți tăgăduiau, Kepha [Petru] și cei ce erau cu El au zis: „Stăpâne, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai zici: «Cine M-a atins?»” Dar Yahshua a zis: „M-a atins cineva, căci știu că a ieșit o putere din Mine.” (Luca 8:45-46)

Prin credință, și printr-o atingere, doisprezece ani de suferință au fost înlăturați într-o clipă. Câți dintre noi suferim fără de nevoie? Câți dintre noi tânjim să tragem din puterea Celui pe care-L numim Mântuitor? De ce doar ne minunăm de ceea ce este scris? De ce nu trăim în ea, în loc de aceasta?

Câți dintre noi am tânjit să-L atingem cu trupul; să-L vedem; să-I ascultăm glasul; și să-I mângâiem părul cu untdelemn? Tânjim să-L atingem, ca El să ne atingă și pe noi. Pentru noi astăzi, unde este ruptura? Ni s-a dat mai multă putere și acces la tronul Lui, după înviere, decât femeii cu scurgerea de sânge (Evrei 11:39-40). De ce ne minunăm de ce a fost, când ni s-a spus ce este? Avem tot mai mult! (Psalmii 115:14)

Descoperirea tainelor este acum la îndemână, taine care nu erau cunoscute cât timp El a umblat pe pământ. Fiecare om să ne socotească astfel: ca slujitori ai lui Mesia și ispravnici ai tainelor lui Yahweh. (1 Corinteni 4:1) Descoperirea este spre folosul tău! Ești un ispravnic bun? Dar vorbim despre înțelepciunea lui Yahweh, într-o taină, înțelepciunea ascunsă pe care Yahweh a rânduit-o mai înainte de veacuri pentru slava noastră. (1 Corinteni 2:7) Pentru slava NOASTRĂ!

Cu siguranță, chiar și din întâmplare, oricine ar fi întins mâna să-L atingă dacă ar fi fost „trupește” de față înaintea noastră. Putem încă întinde mâna, chiar și acum. Ce ne lipsește oare, de ne ține departe de El astăzi? De ce prăpastia; de ce ruptura? Vei vrea să te rogi cu mine?

„Abba, de ce este așa? De ce nu putem face aceasta mai personal? Totul este nevăzut. De ce ai rânduit ca noi să facem toate acestea numai prin credință? Ne-ai spus că suntem mai mari, noi cei care n-am văzut, și totuși credem (Ioan 20:29). Primim aceasta, Tată, și totuși, este acest dor după ceva simțit. O atingere nu doar de la Tine, ci putința să întindem mâna și să Te atingem, să Te simțim și să Te cunoaștem. Este oare rău din partea noastră să dorim aceasta, Tată? Nu este oare firesc, ci mai degrabă mai presus de fire, că tânjim să Te vedem; să fim vindecați de Tine; să cunoaștem pur și simplu? Este alegerea Ta, Tată, «cum» și «de ce», și, pe măsură ce ne supunem stăpânirii Tale peste aceste lucruri, eliberează peste noi cunoștința Ta desăvârșită, descoperirea că felul Tău este desăvârșit. Arată-ne, Abba — arată-ne cum să Te atingem în chip duhovnicesc, ca să putem fi și noi atinși în chip trupesc. Tânjim după prezența Ta, prezența pe care ne spui că este deja aici. Ajută-ne să vedem, Tată. Te rugăm, vino. Așa să fie.”