Însușirile Dragostei (7)

„Dragostea nu caută folosul ei!” (1 Corinteni 13:5) Dragostea nu caută folosul ei, și de aceea, Yahweh nu caută folosul Său!

Și cum se poate ca această a șaptea însușire a dragostei să fie adevărată? Cum este chiar cu putință ca dragostea să nu-și caute niciodată folosul ei? Este simplu; și, în același timp, este foarte adânc, preaiubitule. Fii atent acum; ascultă cu mintea ta.

Dragostea vine deplin înzestrată! Voi spune din nou; dragostea vine deplin înzestrată! Este desăvârșită în alcătuirea ei, iar alcătuirea ei este menită să-ți umple sufletul. Îl va umple cu multe lucruri, cel dintâi fiind înțelegerea unirii cu Yahweh. Și odată cu acea unire vine împlinirea cuvântului: „Nu voi duce lipsă de nimic!” (Psalmii 23:1) Dragostea nu are nevoie de nimic altceva pentru desăvârșirea ei; este desăvârșită. Poate sună mai simplu să spui: „Yahweh este dragoste”, și în aceasta aflăm că dragostea este tot ce este Yahweh, și, prin urmare, nu-i lipsește nimic!

Să nu te încurce ideea că cererea lui Yahweh de a fi înălțat mai presus de orice ar însemna că Yahweh are nevoie de această slăvire pentru a fi cumva mai deplin. Măreția Lui este deplină, și numai recunoașterea acestei măreții aduce ideea închinării pline de evlavie față de El. Acesta este un rezultat firesc al minții mântuite.

Cu definirea noastră a dragostei, rămânem cu un stâlp pe care trebuie să-l purtăm. Acest stâlp este lepădarea voii noastre proprii. „Dacă îi spun cuiva că-l iubesc, dar mă supăr atunci când el nu mă iubește așa cum vreau eu, atunci nu aș putea fi cu adevărat desăvârșit în dragoste (desăvârșit în Yahweh). Dragostea nu caută niciodată nimic pentru sine!”

Dragostea nu are niciodată nevoie de mai mult decât este deja! Dragostea este întotdeauna cea care dă, și niciodată o luătoare răsfățată. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. (Filipeni 2:3) Întipărește-o în conștiința ta, preaiubitule. Trăiește-o, pocăiește-te și fii curățit!

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții [oamenii] vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții [dacă veți continua să arătați dragoste unii față de alții]. (Ioan 13:34-35)