Cel Dintâi

„Adevărat este cuvântul acesta, și vrednic de toată primirea de bine: că Yahshua Mesia a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15)

Înainte de Damasc (Faptele Apostolilor 9:3), Shaul îl ura pe Yahshua și tot ceea ce reprezenta El. Abia atunci când o lumină arzătoare (străpungătoare pentru minte, luminare cerească) l-a lovit, a ajuns Shaul să-l înțeleagă pe Yahshua ca fiind propriul lui Mesia.

Cu o aplicare corectă a cronologiei, trebuie să dăm o atenție deosebită momentului cuvintelor de mai sus ale lui Shaul: „dintre care cel dintâi sunt eu.” Se numește Shaul pe sine cel dintâi dintre păcătoși după răscumpărarea lui? Ce se petrece aici? Cei care sunt sfințiți în Mesia Yahshua sunt chemați să fie sfinți (1 Corinteni 1:2), și totuși Shaul se identifică drept păcătos? Întocmai! Shaul identifică de fapt natura firii lui (firea păcătoasă; Galateni 5:16-21).

Shaul a înțeles mântuirea într-un fel foarte diferit de felul în care este prezentată ea în biserica de astăzi. El alerga spre țintă, spre răsplata mântuirii, chemarea de sus, (o minte duhovnicească întru totul reînnoită; Filipeni 3:14), și, făcând aceasta, n-ar fi pretins niciodată că este „bun”, căci credea în cuvintele lui Yahshua Însuși, că nici măcar El, Mesia, nu era bun, dând toată slava numai lui Yahweh (Luca 18:19).

„Dar am căpătat îndurare, pentru ca Yahshua Mesia să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce aveau să creadă în El [Yahweh] pentru viața veșnică.” (1 Timotei 1:16) Shaul a ajuns să înțeleagă că avea să fie o pildă pentru multe generații viitoare de aleși. O pildă care, înțeleasă corect, te-ar lăsa mereu în stare și gata să spui: „Eu sunt, în firea mea păcătoasă, cel dintâi dintre păcătoși.” Și aceasta ai înțelege-o chiar și după mărturisirea ta personală că „Yahshua este Mesia meu!” De ce? Pentru că numai Yahshua „în tine” este nădejdea slavei tale (Coloseni 1:27).

Niciodată nu s-ar fi gândit Shaul la vreo slavă cuvenită propriilor lui strădanii, propriei lui bunătăți, căci prin el a vorbit Duhul: „Nu este niciunul neprihănit, niciunul măcar.” (Romani 3:10) Neprihănirea lui Shaul avea să fie găsită numai în Cel Puternic prin Mesia (Filipeni 3:9). Chiar și după ce lumina lui Yahshua strălucise asupra lui, el ar fi mărturisit: „Ce am eu mai bun, în puterea mea proprie, este păcat, nimic mai mult.”

Este viața „eului” condusă de ego pe care Yahshua a spus că trebuie s-o pierzi. Pe măsură ce respingi neîncetat orice idee despre propria ta bunătate, lumina lui Yahshua, poruncită de Yahweh Însuși, va începe preluarea.

Aceasta este o rugăciune-model, care poate fi rostită de sfinții smeriți care, prin dragoste, au fost siliți să vadă acest adevăr: „Nu mă mai lăsa să fiu eu însumi, Tată. Nu mă lăsa să gândesc de la mine. Lasă numai pe Duhul Tău, prin viața Fiului Tău în mine, să ia fiecare hotărâre. Te rog, Tată, nu lăsa voia mea proprie să izbutească.”