Chiar Doar Haina Ta

Tată, mi-ai dat o măsură de credință (Romani 12:3), și porunca de a crește în harul și cunoștința Fiului Tău (2 Petru 3:18). Fiul Tău a promis că nu va fi doar Căpetenia credinței mele, ci și Desăvârșitorul [cel care o duce la capăt] ei (Evrei 12:2).

Tată Ceresc, Te-am căutat neîncetat, adesea cu lacrimi. Totuși, am rămas închis în închisoarea minții mele. Astăzi, Îți predau din nou tot ce m-a schilodit în minte, și cer cu smerenie Desăvârșitorului să-mi refacă gândirea. Yahshua, îmi pun viața ca jertfă vie; transformă-mi mintea (Romani 12:1-2), ca să Te pot vedea, și nu doar auzi (Iov 42:5). Transformă-mi înțelegerea firească în percepție duhovnicească.

De ce m-am ținut de aceste gânduri care mă țin legat? Am încercat să le predau în trecut, și totuși rămân. Oare închisoarea minții mele a devenit de fapt un loc sigur pentru mine, ca păturica preferată a unui copil, care întruchipează mirosul, textura, mângâierea și siguranța a ceea ce e cunoscut? Am ajuns să mă simt confortabil în închisoarea mea, temându-mă să ies?

Cu credința că a avea mintea Ta sănătoasă este destinul meu, Îți dau din nou voie să iei această pătură a fricii și s-o înlocuiești cu o atingere a poalei hainei Tale (Matei 9:20), haina laudei (Isaia 61:3). Ia-mi mângâierile false și mântuiește acest copil care a rămas înghețat în timp, blocat căutând siguranța păturicii lui preferate. Nu mă voi mai întoarce acolo.

Yahshua, declar că, de astăzi înainte, mintea mea este înnoită, iar singura mea siguranță va fi poala hainei Tale. Și Abba, dacă încerc să strâng vechea pătură la piept, smulge-mi-o.

„Știu că Tu poți face orice,
Și că niciun plan al Tău nu poate fi zădărnicit.
Ai întrebat: «Cine este acesta care ascunde un sfat fără cunoștință?»
De aceea am spus ce nu înțelegeam,
Lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le știam.
Ascultă, Te rog, și lasă-mă să vorbesc;
Ai zis: «Te voi întreba, iar tu Îmi vei răspunde.»
«Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine;
Dar acum ochiul meu Te vede.
De aceea mă urăsc pe mine însumi,
Și mă pocăiesc în țărână și cenușă.»” (Iov 42:2-6)

În trecut, am spus ce nu înțelegeam, lucruri prea minunate pentru mine ca să le știu. Dar, astăzi credința mea este desăvârșită; îi simt haina.