Ziua 145

O măsură mai mare

Acest mesaj a fost tradus automat și poate conține erori.

El m-a scos la loc larg; m-a izbăvit pentru că îi plăceam. (Psalmul 18:19)

Tată, ai spus să caut Fața Ta, și am căutat. Tu cunoști toate gândurile mele și toată intenția mea. Chiar mă înveți despre mine mai mult decât am știut vreodată. Ai știut totul când Te-ai gândit la mine înainte de întemeierea pământului (Ieremia 1:5).

Trebuie să rostesc acest strigăt al inimii mele, acest lucru care arde înăuntrul meu. Nu-l voi lăsa să adoarmă. Am nevoie de această mărturie a lui.

Pe măsură ce Ți-am căutat Fața, am făcut-o cu înțelegerea că toate lucrurile sunt în mâinile Tale. Vremea, călătoria, și rezultatul final, totul este în mâinile Tale. Strigătul meu către Tine, Tată, este să-Ți pot vedea mâinile. Cum arată ele? Când sunt atins, sunt mâinile Tale cele care mă ating? Pe măsură ce pășesc spre „a Te găsi”, cum voi ști că am găsit? Există un eveniment, o revelație? Este procesul căutării chiar aflarea? Încă doresc mai mult, Tată, ceea ce mă face să cred că mai este mult, mult mai mult. Este mult mai mult, Tată; nu-i așa?

Trebuie să mărturisesc că „pacea care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7) nu este ceea ce simt. Este chiar un simțământ, Tată, sau este o stare de a fi? Sau este amândouă?

Tată, știu că nu pot să tânjesc după aceste lucruri cu nerăbdare și îngrijorare. Știu că există un tipar potrivit ca să Te găsesc atunci când Te caut. Cel puțin cred că știu.

Sunt clipe în care mă lupt pentru pace și bucurie. Sunt clipe în care laud și mă închin chiar și în mijlocul unei mari dureri. Cred că am înțeles diferența dintre încordare și ascultare. Știu că tot ce sunt, sau voi fi vreodată, depinde de a Te găsi.

Mi-ai da voie să merg mai adânc cu Tine? Te întreb acum, Tată; ai deschide mai multe uși spre grădina Ta de dragoste și primire? Știu că nu pot primi dacă nu cer (Luca 11:10). Așa că cer, și îmi amintesc că toate promisiunile Celui Puternic în El [Yahshua] sunt „Da”, și în El „Așa să fie”, spre slava Celui Atotputernic prin noi. (2 Corinteni 1:20)

Știu că Îți sunt deja pe plac, căci mă vezi prin învierea Fiului Tău, dar eu nu-mi sunt pe plac mie însumi, Tată. Nu mă condamn, dar știu că trebuie să caut până găsesc. Nu caut ca să-Ți câștig dragostea; mi-ai dovedit-o. Știu că mai este din Tine, așa că o caut ca s-o găsesc. Ascultarea mea în asta îmi aduce putere, Tată. În puterea aceea Te caut acum. Te rog, Tată, vino la mine într-o măsură mai mare.

© Seria de devoționale Suffer Well